E păcat să fii doar o albină!

E păcat să fii doar o albină!

Într-un stup este doar o singură regină-matcă, puțini trântori orientați și restul albine harnice.

Este excelent să poți munci, este bine să ai unde munci în ziua de azi, este corect să te atragă munca onestă, oricare ar fi ea, ideal este să-ți placă mult ceea ce faci ca să nu ajungi să te plictisești sau să te îmbolnăvești din cauza rutinei sau a neplăcerii.

Dar munca ar trebui să fie, în principal, o sursă de venituri cu care să-ți susții familia, persoana ta și/sau neamul ori viitorul liniștit și zâmbitor.

Trebuie avută grijă ca munca să nu devină obișnuință, obsesie, dependență. Pentru că după acest moment munca produce toxicitate pentru tine, pentru corpul, mintea și sufletul tău, iar abandonarea activității respective este prima intervenție ca urgență medicală. Iar deterioarea sănătății tale atrage ca într-un domino declinul fericirii și al siguranței și sănătății și celor dragi ție, nu-i așa?

În muncă, așa cum tot spuneam, este mai bine să-ți urmărești atingerea obiectivelor și stricta încasare a contravalorii efortului depus sau a aportului intelectual aferent succesului celui ce te retribuiește.

Dacă nu ești atent la chestiunea aceasta, delicată – e adevărat!, vai ție!, se poate întâmpla ca în fabula aceea, prea puțin popularizată și insuficient cunoscută cohortei de sclavi obedienți și perfect neatenți, a exemplarei hărnicii și dăruiri a perfect altruistei și mereu optimistei albinuțe, vai de curul ei!: ea, albina aceea mereu devotată, muncește tot timpul ca un rob, se dedică trup și suflet companiei, stupului și reginei, și mereu alții, mai aplicați, mult  mai atenți, cumva mai egoiști și mai pesimiști, strict în sens pozitiv, culeg dulcea miere și beneficiază de savoarea, valoarea și beneficiile ei.

E păcat să fii doar o simplă albină!