vineri, 20 aprilie 2018

miercuri, 18 aprilie 2018

Pendulări

E în regulă să te hrănești din când în când cu amintiri. Acolo sunt rădăcinile și energia primordială.
E ok și să trăiești doar din amintiri. Bine că le ai, cei mai mulți n-au prea multe frumoase sau de admirat în trecut.
E bine să ai un meniu diversificat, așadar:

Șoapte, liniști, sfâșieri.

Sunt dornic să-mi vorbești, dar vorbele zboară și timpul trece. Mâine trebuie pâine  și apă măcar, rozul așteptat poate că va veni, dar noi vom mai fi aici?

marți, 17 aprilie 2018

Cur cubeu sau civilizație?

Hazliu este că ne fute grija cum se fut alții în privat în timp ce noi suntem violați zilnic în public de statul corupt, incompetent, demagogic, hrăpăreț.

luni, 16 aprilie 2018

Conversio. Metanoia.

Dacă am, primesc, posed din abundență și chiar fără să cer ori să pretind, toate acestea nu înseamnă că sunt bun sau valoros ori merituos. Nici gând, nici vorbă de așa ceva.

sâmbătă, 14 aprilie 2018

Iubire în libertate sau cușcă aurită?

Nu există iubire adevărată fără libertate. Asta este părerea mea. Am tot scris despre asta. Cam degeaba, se pare.

Tu te referi, probabil, la posesivitate şi egoism. E altceva. Aia nu-i dragoste, e sclavie. Dar lumea are nevoie și de cătușe, masochiști sunt gârlă.

joi, 12 aprilie 2018

Militar, strategie, tactică.


Pe uliță, în ploaie discretă de toamnă, mocănească, discutând cu un moș ramolit în coajă, dar brici la mansardă.
Rezum, așa cum îmi aduc aminte, adică destul de vag :-) :

miercuri, 11 aprilie 2018

Pâinea n-are vină

Copil fiind în anii comunismului eram trimis să cumpăr pâine. Luam cam trei-patru bucăți franzele albe și erau mereu proaspete, calde. O jumătate de pâine, cel puțin, o mâncam goală până acasă, adică în aproximativ trei-cinci minute de mers pe jos. Era o imensă plăcere să mănânci pâine albă goală proaspătă. Și eram slab ca un ogar afgan și așa am rămas până la vreo douăzecișișapte de ani.

luni, 9 aprilie 2018

Negocieri succinte

Ironia sorții este atunci când cineva agitat şi prea încrezător îşi vopseşte părul şi-şi îmbracă cele mai bune haine pentru a impresiona pe altcineva liniştit şi interesat de interior şi interioare.

Întrebările viitorilor pensionari

Se spune, din calcule și statistici oficiale, că durata medie a pensiei în Ro este de opt-zece ani. E o perioadă bunicică și în care oamenii din lumea civilizată trăiesc din plin și profită la maxim de anii dedicați din ”câmpul muncii”.

Tu știi când vei ieși la pensie? Știi cât de cât cam câți ani mai ai de muncit până la momentul ieșirii de pe salariu?

duminică, 8 aprilie 2018

sâmbătă, 7 aprilie 2018

Nu-i meritul meu

Sănătatea pe care o (mai) am nu-i meritul meu.
Școlile absolvite nu-s meritul meu.
Dimplomele, certificările și medaliile înșirate nu-s meritul meu.
Joburile accesate și funcțiile deținute nu-s meritul meu.
Victoriile, performanțele și toate reușitele mele nu-s meritul meu.
Banii, posesiunile și toate investițiile reușite nu-s meritul meu.
Femeile și copiii ce mă iubesc nespus de mult, asta o știu și o simt și sunt atât de recunoscător lui Doamne-Doamne pentru favorurile acestea, afecțiunea enormă ce mă hrănește decisiv și mă ține în viață deseori, nu-s meritul meu.

N-ai nevoie de dovezi

Dacă-l iubești cu adevărat, ferice de tine, norocoaso!, nimic nu-ți va displăcea definitiv la el. Mai știi vorba aceea că-ți vine să-l pupi și-n fund?

joi, 5 aprilie 2018

Suflețel

- Ce-ți place la ea? E cam urâțică...

Nu te mai minți singură!

Nu-i nici o problemă dacă mai minți din când în când părinții, copii, soțul sau soția, prietenul sau prietena, amantul, prietenii sau amicii.
E ok!
De cele mai multe ori o minciunică nevinovată salvează timp de explicații inutile și de complicații nesolicitate, de acord cu tine.

miercuri, 4 aprilie 2018

Depresia e a neatenților

Depresia e în floare pentru că atenția e în pom.
Privește, măcar atât, cerul! :-)

#soartataeştitu
#zâmbetultăueînmâiniletale

marți, 3 aprilie 2018

Facă-se voia Ta!

Scrisoarea din urmă a unui moş zgârcit, obosit seara şi noaptea, egoist, lipsit de putere, bolnav mereu către prea-tânăra lui fostă iubită, neprihănită şi de prea mulți râvnită:

"Ție ți-e frică să scrii două-trei rânduri către mine, despre ”dragostea adevărată” sau despre noi, și eu sunt cel care nu are curaj?!?

Ai făcut tot timpul și toate lucrurile doar așa, cum și când ai vrut tu. Nu ai făcut absolut nimic din ce te-am rugat sau sfătuit eu pentru bine tău. Primul tău instinct era să spui NU la orice propunere sau sugestie venită din partea mea. 
Dar este mai bine așa cum ai vrut tu și cum ai hotărât tu singură: astfel nu vom avea regrete că am mers pe mâna unui nebun, totul s-a făcut ”în ritmul tău” și ”cum vrei și cum poți și tu”. 
De acord!

luni, 2 aprilie 2018

Emigrare - episodul doi

Se spune că e grav, că au plecat prea mulți români din țară. Eu nu cred asta, ba dimpotrivă.
Datele sunt următoarele, deși sunt nesincronizate și necorelate până la capăt, dar acestea sunt și cu astea defilăm: România are a doua emigrație din lume după Siria la acest moment. Grosul oricum este în spate, cel puțin același număr de oameni stau să plece din moment în moment, dar asta nu se vede, se simte.

Detaliez puțin:

Milionarii și sănătatea

Banii costă sănătate. N-ai să poți înțelege asta decât după ce vei pierde una-alta. Cu cât îi cauți și câștigi mai mult neglijându-ți interiorul, cu atât mai nocivi sunt acei bănuți:

duminică, 1 aprilie 2018

Când ești deprimat și crezi că totul ți se cuvine

Și eu când eram tânăr consideram că ”mi se cuvine”. Că ”am dreptul”. Că ”trebuie”. Viața m-a învățat cu luxații, arsuri, entorse, rupturi și fracturi plus mii de  vânătăi, pe interior cele mai multe, că lucrurile nu stau chiar așa și-i mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru această lecție colosală.

Eu nu pot scrie exact ce cred despre ce ți se cuvine ție, sunt prea fin și prea civilizat ca să fac asta aici. Ți-aș spune față în față, nu la ureche, că de fapt ”nu ți se cuvine” nimic pe Pământul ăsta magnific. De drept, dacă stăm strâmb și judecăm limpede, consider că ți se cuvine o pulă. Atât și nimic mai mult. Pe cuvânt! 
Vei vedea că am perfectă dreptate cât de curând, nu râde ca proasta la râmă.

E încă mică?!?

E normal să tânjești după o relație caldă și calmă precum cămila, după trei zile de deșert arzător, după apă proaspătă și rece. E chiar sănătos, e indicat. E esențial.

Mașinăriile și motoarele pentru asta au fost făcute: să pornească, să te servescă, să-ți fie de folos. Asta este menirea lor, tu caută ceea ce te împlinește și te îmbogățește pe toate planurile, dar fără să te umilești, fără să te înjosești. Genunchii sunt făcuți ca să urci și să cobori, nu ca să te umilești.

sâmbătă, 31 martie 2018

Con panem

Companion mi se pare azi cea mai potrivită alegere onomastică.
Fie şi pentru faptul că acest cuvânt, companion, vine din latinescul "con panem", adică "cu pâine".

vineri, 30 martie 2018

Influensării sunt ZERO barat!

”Acum vreo un an am zis să-mi lărgesc puțin bula mea că poate sunt alții mai luminați sau măcar c-o făclie mai mare și aprinsă. Am dat like și follow la mai mulți făcători de opinii, lideri ai societății românești, analiști renumiți, deontologi prestigioși, bloggeri faimoși și scriitori și artiști arhicitiți și apreciați de mulți și multe. I-am citit o perioadă pe fb și pe blogurile lor pe toți, sau măcar pe cei mai renumiți dintre influesării români, și atunci am realizat, încă o dată, că sunt un ratat. Majoritatea acelora cu mii de laicuri per postare și cu vizualizări de mii și zeci de mii de ori ale articolelor lor erau doar niște buni traducători din română în română pentru cei mai mulți. E ok, are nevoie poporul și de aducători pre limba lor, dar pasul în față nu-l putem face cu târșeloși și nici cu cei lipsiți de viziune sau intuiție şi în nici un caz cu caracterele de mucava sau cu cei cu coloana vertebrală de gumă. 

miercuri, 28 martie 2018

Mai încet, să te prindă și pe tine norocul!

Nici dragostea nu te poate cuprinde pe îndelete dacă vei continua să zbori din floare în floare. Cupidon are o tolbă cu săgeți, nu o pușcă automată cu alice de păsărici.
Pistilurile au zahăr atrăgător, e adevărat, dar altruistele polenizatoare cad mereu răpuse de oboseală la un moment dat. Așa cum știm, nimeni nu ridică statuie albinuțelor harnice, în timp ce regina mamă nu mișcă un pai toată ziulica și beneficiază de tot ce-i mai bun și de toate privilegiile.

marți, 27 martie 2018

Nebuni și buni, liberi și sănătoși.

Lumea crede că societatea reglează cel mai bine toate neajunsurile ei. De pildă, că nebunii și nebunele sunt strânse și depozitate la loc sigur de unde să nu mai facă rău celor din jur sau să se vindece de boală. Ce iluzie! Ce autopăcăleală imensă!

luni, 26 martie 2018

Ego umflat cu pompa

Nici pe Isus majoritatea nu l-a plăcut, nici nu l-a iubit, nici nu l-a apreciat, cât timp a trăit. Nici alți mari învățați și înțelepți n-au fost apreciați în timpul vieții. Este o iluzie să ai pretenția că poți schimba ceva din mers, lucrurile bune se fac în timp și se modifică dacă trebuie să se modifice, voința noastră n-are nici o relevanță uneori.

E un lucru bun și varianta în care m-aș duce mai repede dincolo. Nu se va întâmpla asta, Doamne-Doamne are multe alte planuri cu mine, dar orgoliul mă zgândăre și aici.

duminică, 25 martie 2018

Emigrare - episodul 1

Acum vreo trei luni, când toate fetele mele dragi au emigrat, când am rămas ultimul mohican din familie pe meleaguri strămoșești, nu mă interesa prea mult acest subiect. Reprezenta maxim unu la sută din gândurile și preocupările mele. Intenția mea de a pleca din țară era la 1 ianuarie 2018 sub un procent și în staționare.

Aveam 99% putere, țeluri și speranță că în România va fi bine până la urmă și pe termen lung. Speram și credeam că oamenii de lângă mine și asemenea mie se vor trezi, vor deschide ochii și se vor apuca de treabă să spele viitorul de căcatul care se uscase pe el așa cum se usucă căcații de cățel pe toate străzile Bucureștiului prin centru și prin cartiere și cum se usucă ceilalți căcați prin funcțiile de conducere sub privirile blânde ale poporului lax.

sâmbătă, 24 martie 2018

Neputințe

Rău nu este că ne abrutizăm accentuat de la an la an. Sunt companii care trăiesc speculând asta.

Ciudat nu este că ne facem rău singuri. Şi medicamentele trebuie să se vândă şi branşe largi să aibă o meserie şi un cozonac de mâncat de pe urma autosabotării noastre.

vineri, 23 martie 2018

Eu cu tine = eu cu mine

Când sunt fidel iubitei mele, e normal și sănătos așa, eu îmi sunt fidel mie însumi mai întâi. Este o formă de respect invizibilă pe care mi-o acord mie fără ca nimeni să ne știe.

Când sunt respectuos și afectuos cu partenera mea, cu al meu dulce, blând și înțelegător vesel companion, da! - de la con panem, eu mă respect și sunt afectuos cu mine însumi mai repede. E o formă de alint pe care mi-o acord întâi mie, ca să am experiența s-o pot dărui și altora.

Dacă, dimpotrivă, mint sau păcălesc pe cel aproape de mine, ce rușine trebuie să-mi fie!, de fapt eu mai întâi m-am păcălit pe mine și m-am mințit eu pe mine însumi mai întâi, vai mie!.

joi, 22 martie 2018

Niște brațe calde

Dacă stai toată ziulica pe fb și răspunzi instant, politicos și plat la toate întrebările străinilor și necunoscutelor, puse sau nepuse ostentativ, nu înseamnă că ești sociabilă. Nici vorbă! Dimpotrivă! 

Viața nu-i pe fb, viața e aiurea.

Când vei crește și tu, când vei fi o doamnă matură, vei vedea valoarea unui piept cald la care să te cuibărești liniștită și protejată ca o pisică.

marți, 20 martie 2018

Cancerigenul ”mai mult”

Corupția, cancerul ce devorează țara asta și pe ai ei nevinovați locuitori, are la rădăcină tot maleficul ”mai mult”.

luni, 19 martie 2018

Aiurea

Concurăm și luptăm prea mult și fără cap, iubim și facem sex prea puțin, dragoste savurăm mai deloc și, în general, cu nepotriviți.
De ce?

duminică, 18 martie 2018

sâmbătă, 17 martie 2018

Răbdare, va fi foarte bine! Curând.

Răbdarea de a aștepta să dea fructul în pârg îți va fi răsplătită cu satisfacerea fabuloasă a papilelor. Dar până atunci trebuie să-ți cauți și să-ți asiguri măcar o felie de pâine și un pahar de apă rece zilnic. Da, din categoria con panem, da.

vineri, 16 martie 2018

Cheltuitorii

Cunosc persoane, prieteni, rude, amici, care câștigă de două, trei, cinci sau chiar de zece ori mai mult decât mine. Dar cei mai mulți nu se ajung cu banii și sunt mereu nemulțumiți de cât câștigă și iau credite sau mici împrumuturi, uneori.

joi, 15 martie 2018

Salariile de căcat din ro

Angajatorii români, în rușinoasa lor cvasimajoritate, nu afișează salariile lor în oferta de muncă de pe anunțurile de recrutare. 
De ce? 
Pentru că sunt de căcat: și acei angajatori obscuri și ascunși, dar și oferta de angajare aferentă unde, în 99% din cazuri, este vorba doar de muncă mult, responsabilități-gârlă, ore suplimentare la greu, subînțelese și neplătite, dar bani oferiți foarte puțini.

Evident că știu că salariile din Ro sunt de căcat. Cine spune că are o mie de euro sau două și că astea ar fi salarii bune, vae phalus nostrum!, se înșeală amarnic.

miercuri, 14 martie 2018

Întrebări rapide

Dacă ”a treia șansă” este doar prologul cruntei despărțiri pe care n-o putem accepta pe moment?

Cum ar fi ca să aflăm că școala, serviciul, căs(z)nicia și alte sisteme organizate de aglutinare nu sunt decât forme avansate de uniformizare, de nivelare, de dresaj și încarcerare sub o formă delicată și unanim acceptată și apreciată din obișnuință și cutumă, dar fără analiză și atenție?

marți, 13 martie 2018

Dor dureros de maladivii bani

Am scris mai demult o poveste auzită pe stradă în drum spre parc, chiar în ultima parcare înainte de intrare. Aici.

Dumnezeu îmi tot aduce la urechiușe mai multe asemănătoare.

Din ciclul
 ”Chiar nu văd ce interes aș mai avea să-l mai iubesc în continuare.”


Ieri am mai auzit una bună, bacâreşteană:

luni, 12 martie 2018

Râsul e sănătate.

Chiar nu știu ce să spun în chestiunea etății și a întreținerii carcasei și a mansardei. Dar ceva ciudat se petrece de vreo opt-zece ani încoace și eu am observat mai abitir anul ăsta la sugestia unei prietene caline.

Dilema mea este următoarea:

duminică, 11 martie 2018

Viziuni din vizuini

Nu, nu-i nevoie să te prezinți și nici să-mi dai cv-ul tău amoros. 
Nu, nu-i necesar să-mi povestești prea multe despre tine ca să pot să încep să te cunosc și să te văd. Să te ”văd” cu inima, cu ochii văd multe și, în general, mărunte. 

Se poate mai simplu. 
Mult mai simplu.

sâmbătă, 10 martie 2018

Când?

Când ai făcut ultima dată plajă nud?
Când ai făcut ultima oară baie goală/gol în mare?
Când ai făcut ultima dată sex în mare?

vineri, 9 martie 2018

Liber de to(n)ți și de toa(n)te

Libertatea și fericirea aferentă se găsesc din belșug, din fericire, imediat după ce ai abandonat cursa gregarității și a dependețelor de toate și de toți.
Nu, n-ai nevoie de nimeni și de nimic ca să te facă sau ca să fii fericită, decât să te regăsești tu pe tine.
Atât!

joi, 8 martie 2018

Și mâine e o zi

Indiferent cât de mult pierzi din noaptea răcoroasă, sau separat de ce câştigi la apusul glorios, Soarele oricum va răsări cu căldură a doua zi.

:-)

miercuri, 7 martie 2018

Oița din turmă

Dacă mergi cu turma, vei mânca atât cât mănâncă turma, vei merge pe unde merge turma, vei avea în posesiune atât cât deține aproximativ media turmei, vei mânca fix la momentul când mănâncă toată turma, nu atunci când ai tu foame sau chef.

marți, 6 martie 2018

Inspiră. Expiră.

Inspiră.
Expiră.

Zâmbește ușor chiar fără nici un motiv.
Privește cerul la intervale oarecare.

Dă atenție celor mai sus precizate și repetă liniștit procedura, zilnic dacă se poate, de mai multe ori. 
De cât de multe ori poți.

Va fi bine!
Promit.
:-)



duminică, 4 martie 2018

Ai ceea ce cauți.

Berzei chioare Dumnezeu îi face cuib. 
Caprei râioase, cea cu coada mereu sus, Dumnezeu îi prepară constant cremă proaspătă de hemoroizi.

Text scris prima oară aici:

sâmbătă, 3 martie 2018

E ok să fii solitară.

Singuri e ok.

Fiecare se naște singur și este băgat în mormânt singur. Știi tu pe cineva care a fost îngropat cu toți prietenii sau cu iubitele lui în aceeași groapă și în același moment?

Evident că este minunat să avem o grămadă de prieteni. Dar cred că mai bine este să înveți să savurezi solitudinea.


Singuri, din când în când, e ok!

vineri, 2 martie 2018

Iubesc femeia!

N-am ştiut niciodată să răspund detaliat de ce-mi repugnă atât de puternic fostele curve ce se dau cuminți la bătrânețe şi dau lecții de morală nehotărâtelor împăienjănite. 

Pe fetițele cumințele ce se dau dezinhibate şi uneori uşor curviştine ca să facă şi ele rost de-o pulă la nevoi şi nevoie le înțeleg, primesc şi tolerez cu dragă inimă şi zâmbet acceptator.

Fetițele "cuminți" care se dau inocente şi se lasă greu intenționat, ce dobitoace le-au învățat că mai poți prosti pe față un bărbat în ziua de azi?!?, nu m-au atras niciodată. Dar există un petic pentru fiecare sac, iar dacă la suprafață pare neînceput țipla e încă tentantă pentru începători şi "orbi". Virginele cu rozetele sparte şi gurițele cu "phi"-ul degrabă reglabil sunt încă la mare căutare. Rezervorul de cretini n-are secare.

Pot spune cu fermitate că mie mi-a plăcut şi am respectat întotdeauna curva autentică, acea femeie veselă, deschisă, asumată şi împăcată cu rolul ei de a dărui şi primi deschis fericire fără a ține cont de gura lumii, ci doar de suflețelul ei.

joi, 1 martie 2018

miercuri, 28 februarie 2018

Repet: Va fi bine!!!

Fix în momentul în care te aştepți mai puțin, dar fix atunci şi nu mai devreme, vestea bună va veni şi dorința pozitivă se va îndeplini.
Răbdare!
:-)
Va fi bine!




Să ai tot timpul, dar tot timpul, notează-ți undeva dacă uiți, mai ales în momentele tale grele, vorbele astea în minte:

marți, 27 februarie 2018

Al tău, doar al tău?

Să te uiți la femeia ”ta” mai ceva ca la femeia ”altuia”...

Decât să te tot strofoci în fiecare noapte cu mari și elaborate rugăciuni înălțate, ce te depășesc oricum ca și ritual și noimă, nu mai bine dai tu curs ziua micilor rugăminți cotidiene care-ți stau în putere și care aduc bucurie celorlalți și pe cale de consecință ulterior și ție?

Dar tu pe mâinile cui ți-ai lăsa în grijă și afecțiune bărbatul sau femeia după moartea ta?
Ai trecut asta în testamentul tău?

Vezi? 

Eu ți-am zis că ești nepregătită.

luni, 26 februarie 2018

Iubim, nu gândim.

Iubirea se trăiește, nu se discută.
E ca un ordin: se execută impecabil, nu se comentează.

Suntem gregari prin excelență, cei mai mulți dintre noi, ne place să ne adunăm cât mai asemănători într-un loc, ne simțim bine înconjurați de alții - chiar dacă îi cunoaștem vag sau aproape deloc, ne temem să stăm o clipă doar cu noi înșine. Și când ne-am întâlnit așa mulți, cu asta începem - să ne plângem împreună de diverse, fiecare își aduce aportul la discuție, și uităm binele personal de care beneficiem într-un fel sau altul orișicare și uităm și să fim recunoscători pentru asta.

Poate că ar fi momentul sa apreciem comorile pe care le avem fiecare în curtea lui. Și să fim mulțumiți că putem munci, că avem ce munci și că putem fi liberi și (relativ) independenți, că avem un acoperiș deasupra capului, că suntem relativ sănătoși și nu dăm puținii noștri bani pe la doctori. Chiar mâncând doar o felie de pâine și bând doar un pahar cu apă rece.
Cât suntem încă pe pace.
Eu zic să fim mulțumiți fie și cu atât.
E bine.

Va fi bine!

duminică, 25 februarie 2018

Adio, feisbuc!

Cum socializa lumea până la fb? 
Cei care n-au feisbuc nu socializează, n-au prieteni, nu comunică?
Nu se poate trăi fericit fără abatorul acesta de sentimente, senzații, caractere și viitor?
Nu există viață bună fără feisbuc?

Mi-a fost greu cu renunțarea la televizor. Am început să nu mă mai uit la televizor acum vreo zece ani. Cu reveniri, cu tras cu ochiul, cu abandonări, iarăși reveniri. De vreo cinci-șase ani deschid televizorul o dată pe lună sau la două luni. Primăvara și vara toată nu deschid televizorul aproape deloc. De fiecare dată când deschid televizorul, receiverul de semnal se resetează și uneori îmi cere parola, trebuie să sun la ei să mă deblocheze, sistemul consideră că ceva s-a întâmplat cu el, pentru că n-a fost folosit o lungă perioadă de timp.
N-am murit fără televizor. Dimpotrivă.
Sunt mult mai liniștit și mai relaxat de când am abandonat vizionarea televizorului.
Și n-am pierdut nimic neuitându-mă de ani de zile la tv, dimpotrivă.
Dimpotrivă!

Prin sfârșitul lui noiembrie 2017 scriam:

Cărniță de împrumut

Cică un tinerel drăguțel, prieten adolescentin al unei prietene de-ale mele de fb, ar fi postat una dintre scrierile mele mai vechi pe peretele lui, cuvânt cu cuvânt. Copy-paste, nici o virgulă n-a schimbat amicul meu. Sintagma mea finalizată în ”dodoașcă” l-a dat de gol pe google, deși eu nu mă sfiesc să folosesc ”pizdă” atunci când se cade și este necesar. Precizez că nu sunt ”prieten” cu drăguțul ce-mi promovează gratis ideile.

Nu mă supără așa-zisul furt, departe de mine gândul ăsta și nici nu consider un furt asta – chiar am precizat demult direct pe blog că se poate prelua orice text fără nici un copyright, pentru că n-am venit cu cuvintele mele de la mama de-acasă, era să zic ”din pizdă de-acasă”. Și eu am citit pe undeva toate cuvintele pe care le înșiruiesc pe aici sau aiurea. Nu mă lezează ”furtul” lui pentru că și eu am furat când eram tânăr ca el. Am furat și fructe, și legume, și două mașinuțe de fier ale unui văr mai mic și mai bogat de-ai mei, și ziare, (Doamneeee... ce bătaie mi-am luat de la căcatul ăla de România Liberă pe care l-am luat din cutia de scrisori a unui vecin și pe care-l citeam cu nesaț fix la locul faptei, adică stând în fund chiar sub toate cutiile de scrisori de unde de abia furasem...). 

sâmbătă, 24 februarie 2018

Sorbiri, șoapte, tânjiri.

Ești o femeie atrăgătoare, o simți și o știi bine și tu, bărbații din jur ți-o confirmă zilnic, dar deși experiența ți-a deschis larg ochii azurii, anii de înțelepciune acumulată ți-au limitat avântul nesăbuit al mișcărilor și ți-au îngustat perspectivele și viitorul roze.

Îl vezi pe el la patruzeci și nu-i înțelegi vigoarea de care te bucuri cu nesaț cu fiecare atent țintită ocazie. Trăiești o nouă tinerețe sălbatică și sângele ce curge agitat prin inimă îți tulbură și creierul și, mult mai grav, sufletul neîncercat, neantrenat.

vineri, 23 februarie 2018

Să vinzi tot și să fugi?

Doamne, cât de mult mi-ar plăcea să am puterea să vând tot, să las în urmă și baltă pe cel care sunt de ieri și de azi și s-o iau încrezător de mână fugind cu ea undeva departe...

joi, 22 februarie 2018

Dezturmizare

Să te duci la mare cu nșpe prieteni după tine poate, și se simte bine, orișicare. Turma are valoare de amestecare și satisfacție din aglutinare.

miercuri, 21 februarie 2018

Subînțelesuri

De multe ori, dacă ești norocos sau bulănoasă, vei observa cu adâncă satisfacție că un schimb intens de priviri cu subînțeles evident, chiar dacă mut, dar dublat de o susținută canonadă a zâmbetelor promițătoare, poate fi mai hrănitor, mai satisfăcător și mai bine ancorat în panoplia cu trofee memorabile a amintirilor amoroase decât orice întrepătrundere ulterioară inevitabilă a trupurilor.

marți, 20 februarie 2018

Vai de nemulțumiți!

Știu că-i este greu să se descurce cu bani mai puțini celui ce puțini și mici bănuți are sau chiar deloc deseori. Vai de acela, vai de ea! Dar măcar este obișnuită cu greul și trece mai ușor peste hău prin experiența adaptării ritualice zilnice.

luni, 19 februarie 2018

Viitorul e ieri

Nu ştiu cât de bine este că seara şi noaptea litoralul este animat puternic şi cluburile, restaurantele şi barurile-terase sunt neîncăpătoare.
Dar este evident că-i păcat şi rău că diminețile Soarele răsare cam singurel, iar razele ultraviolete şi briza matinală a mării mângâie pe prea puțini fericiți.

duminică, 18 februarie 2018

Încredere, glazură, stăpânire și consistență.

Foarte multe domnișoare și chiar și unele doamne afișează stăpânire de sine, încredere în forțele și calitățile proprii, mândrie și răceală distantă, mai ales atunci când defilează, pozează, sau, pur și simplu, tac în zonele de socializare sau în cele de lucru. Perfect identic se petreceau lucrurile pe vremuri cu partenerii din ring ai lui Mike Tyson. Erau extrem de tari în gură la conferința de presă de dinaintea meciurilor și se umflau în mușchi cu doar 24 de ore înainte de încasarea ko-ului ce venea cam invariabil la fiecare meci din tinerețea lui ”Iron” Mike.

Totul este mirific, încântător și atrăgător până la primele schimburi de priviri și, mai ales, replici și amabilități de încălzire dinaintea apropierii trupurilor.

sâmbătă, 17 februarie 2018

Abandon

Telefonul este pe plajă ultimul refugiu al femeilor ignorate de bărbații cu care au venit la mare.
Nu, nu-i plictis, e abandon în fața conştientizării disparației punților de comunicare.

vineri, 16 februarie 2018

Puține femei.

Promit că voi fi cât se poate de fin și de civilizat se poate încercând în același timp să spun tot adevărul, să rămân onest față de tine și egal cu și față de mine. Nimeni să nu piardă, toți să câștigăm ceva - măcar experiență. 

Vreau să răspund franc și detaliat acum și aici tuturor prietenilor iscoditori și mai ales prietenelor curioase care m-au tot întrebat zile astea cum este vremea prin Vamă, care mai este temperatura apei, care este textura nisipului și cum sunt scoicile și rapanele la Corsarul, dacă mai sunt concerte la Bibi și cum este gulașul de vită cu berbecuț la Șoni, cum merg filmulețele de la festival din Frontiera și dacă mai sunt proiecții de filme pe spatele bibliotecii și ce cărți au de împrumutat pe acolo.

Iată situația detaliată cu răspunsurile intens solicitate:

joi, 15 februarie 2018

Laicuri și cititoare

- Ce putine like-uri ai la niste postari ale tale chair foatre misto...
- Nu mă interesează neapărat laicurile. Lumea-i reticentă, timidă, iar laicurile costă. :-)
- Cum nu te intereseaza aprecierea celorlalti? Atunci de ce mai scrii? De ce continui sa mai publici pe fb?
- Degeaba, domnișoară.
- Ma minti. Ce urmaresti tu de fapt?
- Era să-ți zic o prostie...
- Zi-o! ;-)
- Dar ia stai puțin așa: acum îmi dau seama că nici tu nu-mi dai laicuri și zici că mă citești cu nesaț și că mă placi mult...
- Eu sunt mai retrasa si iti spun in privat direct ca te apreciez
- Gizăs! Chiar nu mă citește nimeni cu atenție.

- I do. ;-)

miercuri, 14 februarie 2018

Concomitențe

Eu nu cunosc nici măcar una bucată femeie cât de cât frumușică, sau măcar cumva atrăgătoare - nu boccie total definitiv, și cu câte ceva în căpșorul de pe umeri și care să fie și singură și nefericită concomitent. Chiar nu cunosc un astfel de specimen. Ce, cunoști tu vreunul?!?

marți, 13 februarie 2018

Balans

O greşeală, sau o vină, recunoscută şi cu învățămintele bine trase se poate considera pe jumătate iertată, înțeleasă, acceptată ca experiență constructivă de viață.

luni, 12 februarie 2018

În nisip

Eu priveam mut de uimire prin ochelari spre Soare,
Ea admira în taină zâmbind larg la mare,
Împreună, beți de fericire, desenam necontrolat simultan în nisip inimioare...

duminică, 11 februarie 2018

Nebuloase, cinci-șase.

Ar fi util și plăcut să nu le încurcăm măcar pe astea cinci: 

- poți avea bani mulți, dar să fii perfect ”sărac” și complet nefericit;
- poți fi ”într-o relație”, chiar de ani de zile și legalizată la sfat, dar să nu (mai) știi ce-i aia iubirea;
- poți fi îndrăgostită de luni de zile și poți iubi nebunește persoana perfect potrivită la moment dat, dar să nu fii împreună cu ea;
- poți fi ”single”, fără o relație stabilă, dar nu singură;
- poți face sex zilnic, dar să nu știi ce-i aia plăcerea orgasmatică a unui dormit ghemuit la prânz, a unei plimbări seara prin parc sau pe malul mării, a unui ținut de mână fără cuvinte, a unui schimb de priviri cu mii de informații schimbate fără o vorbă...

Pentru restul există căsnicii, carduri, afaceri, neamurile, băncile și alți creditori de primă instanță și cohorta de prieteni.

Later edit:


Da, și șase: poți părea perfect sănătos la exterior, dar să suferi cumplit pe interior și nimeni să audă urletele sufletului tău.




sâmbătă, 10 februarie 2018

Fb și fericirea

Nu cunosc nici măcar un singur om fericit care să posteze zilnic pe feisbuc.
Nici unul!
Dimpotrivă!

Cunoști tu pe cineva care să intre zi de zi pe fb și să fie și liniștit, şi sănătos, şi blând și zâmbitor având şi burtica plină şi viitorul ieri sau azi?

Îndrăgosteala

Îndrăgostirea nu-i îndrăgosteală.
Îndrăgostirea durează, dezvoltă, crește, eliberează și-i mișto. Tare mișto!

vineri, 9 februarie 2018

Zone comune

Chiar nu contează unde ești tu și nici de unde crezi că vii sau provii. N-are nici cea mai mică importanță unde-s acum eu și nici încotro mă îndrept și cu ce viteză.

luni, 5 februarie 2018

Iubirea-i fără șnur

Cred cu tărie, nu alcoolică, și nici din aia de-a harvardezei cu MTO, într-o bună comunicare verbală și, mai ales, non-verbală între iubiți. Ba cred că a doua este mai importantă. 
Ăăăăăă..... 
Da. 
Rectific. 
Prima chiar poate să lipsească când dragostea este puternică. 
E ca wireless-ul. Când semnalul e excelent n-ai nevoie de cablu sau țeavă. 
Totul se transmite prin aer, nevăzut...

Iubirea e de (re)ținut nu când o dai, ci când o furi sau o primești pe neașteptate.

duminică, 4 februarie 2018

Recunoscător, smerit, modest.

Recitesc texte mai vechi pe acest subiect, unele scrise și niciodată publicate, și recitindu-mă cu voce tare după luni sau ani de zile, ce repede trec anii!, nu reușesc să-mi dau seama cine le-a scris și cum le-a băgat în calculatorul meu sau nu-mi explic cine a scrijelit pe ciornele de mână de lângă laptop:

sâmbătă, 3 februarie 2018

Speranță zilnică

Viața este scurtă. Foarte-foarte scurtă. Dacă ne raportăm doar la istoria modernă și cât de cât mai bine cunoscută, observăm că au trecut sute de ani foarte repede și în care s-au întâmplat o grămadă de lucruri interesante. Vedem cum bunicii noștri se duc pe lumea cealaltă, au trăit șaptezeci-optzeci, poate și nouăzeci de ani. Părinții noștri, unii dintre ei, încep și ei să se retragă la cer.

Speranța poate fi zilnică, dar și silnică. Ține doar de noi la care parte a paharului ne uităm. Nu-i rău să te uiți și la cea goală, dacă te hrănești cu cea plină. Să speri este bine, cât timp și dai din mâini: dacă te scufunzi liniștit(ă), fără să te zbați, nimeni nu va ști că ai nevoie de ajutor.

vineri, 2 februarie 2018

joi, 1 februarie 2018

Mai puțin, mult mai puțin!

Mai puțin, mult mai puțin:

1.     Vorbesc mai puțin și mai rar, doar întrebat sau solicitat intens, nu (mai) irosesc energie, nu (mai) plictisesc audiența; Mulțumesc! (Doamne, Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc!) mai mult tuturor și Universului, Marelui, Puternicului și Bunului Dumnezeu.
2.     Mănânc mai puțin, aștept mai mult și mai răbdător senzația de foame, mă opresc la primul semn de sațietate, mă mulțumesc cu mai puțin potol, zâmbesc mai mult și aparent fără motiv apoi și înapoi.
3.     Plimb și mă plimb mai mult, mă întind mai des, respir aer curat și deschis mai mult, dar plănuiesc mai rar, mă îngrijorez și mă încrâncenez mai puțin sau deloc.

Mai puțin!
Mult mai puțin!!
Ai deja tot ce ai nevoie.



marți, 30 ianuarie 2018

Flirt nevinovat?

Unde crezi tu că începe înșelatul?
Te-ai gândit vreodată la etapele și potențialul oricărui pas de apropiere a doi viitori iubiți?
Care-i momentul flirtului după care nu mai există cale de întoarcere?

Acum vreo zece ani mi se plângea că o bănuiește pe soția lui că-l înșală și că nu știe nici dacă este așa și nici ce să facă în continuare dacă așa stau lucrurile. 
De unde știi că te înșală? – l-am întrebat eu. Stă mult de vorbă cu un coleg de serviciu, i-am găsit și citit niște conversații mai lungi pe emailul ei, i-am văzut odată la cumpărături la un supermarket într-un weekend când zicea că e la mama ei, râdeau, se tachinau și se hlizeau, completă el.
Și ce mai aștepți? – l-am întrebat iarăși.
”Păi, ezită el răspunsul frontal, nu i-am prins în flagrant, poate ea e nevinovată. Dacă avea ceva de ascuns nu se afișau în public. Dacă n-au făcut sex, încă, poate că nu-i nimic între ei. Trebuie să fiu civilizat și discret. Nu pot să-i spun nimic, n-o pot întreba nimic deocamdată, nu trebuie să mă arăt gelos. N-a făcut nimic grav. Poate-și revine. Poate că se va reîntoarce la mine.”

Există flirt nevinovat? Oare? Hhhmmmmm! Mai gândește-te.


Unde începe înșelatul?

luni, 29 ianuarie 2018

Pușcăriași în ”libertate”.

Pensionarii au cătușa în telecomandă/sărăcie/lipsă de perspective/incompetență/pizmă/inutilitate/singurătate.

Tinerii o au în fb/internet/hipstereală/abundența de distrageri și distracții/gregaritate/sterilă/neatenție/indisciplină/consumerism/viteză.

Să fii liber azi, și să poți și să ai timp să gândești și să iei decizii în ceea ce te privește, rămânând și liber și independent pe termen lung, Doamne, ce minune!, ce raritate! Acestea sunt un privilegiu, o binecuvântare și un lux.


Dar este un lux inaccesibil majorității bogaților momentului.



duminică, 28 ianuarie 2018

Trei pași pentru fericire:

Pentru a păstra un tonus psihic bun, pentru a ne cala stabil pe un viitor liniștit, pentru a zâmbi liniștit pe termen lung, cred că trebuie să avem doar trei mari condiții îndeplinite:

1.     Să ai ceva de făcut.
2.     Să ai pe cineva de iubit.
3.     Să ai ceva la care să speri.

Asta știe orișicine, informațiile de mai sus sunt vechi de zeci de ani, dacă nu chiar sute, dar fiecare interpretează diferit fiecare punct. Evident că și rezultatele vor fi altele, de aia nu avem toți același traseu. Nici măcar aceleași liniști și zâmbete.

Le voi lua succint pe fiecare la mână, așa cum știu și simt și eu:

sâmbătă, 27 ianuarie 2018

Vise umede, visuri uscate.

Despre cai verzi pe pereți, prinți moștenitori pe cai albi sau futilitatea viselor financiare, politice, imobiliare, profesionale sau doar ude, aka erotice:

vineri, 26 ianuarie 2018

Credință și disciplină

În vremea comunismului credința a fost interzisă. Ateii preluaseră puterea prin furt. Biserica, oarecum la fel, a fost trasă un pas mai în spate, bisericile așișderea, care n-au fost direct dărâmate. 
Puteai să te rogi doar acasă sau în locuri private. Departe de ochii oamenilor, semenii deveneau potențiali turnători. Nu te puteai ruga în public, nu în adunări mari de oameni. Dar asta a fost, până la urmă, un lucru bun. Pentru că fiecare trebuie să aibă credința în interiorul lui. În mintea și în sufletul lui. Nu s-o strige pe străzi, în clădiri speciale – biserici, sinagogi, moschei, sau în gura mare către alții.
Nu! Fiecare ar trebui să-și țină credința pentru el, în el, ca un lucru intim. Personal. Unic. Tainic.

De multe ori, când psihologii dau greș, apoi psihiatrii te îndoapă și burdușesc cu chimicale, inutil, când rezultatele întârzie să apară – de cele mai multe ori, rezolvările cele mai dese și mai bune vin din interior. Sigur că ajutorul familiei sau al prietenilor apropiați este extrem de important, dar dacă tu nu ai putere și dorință în interior să lupți pentru viață, nimeni nu poate să facă absolut nimic pentru tine. Vorba aia cu ”ajută-te tu pe tine” nu-i în van.

miercuri, 24 ianuarie 2018

Moartea democrației?

Aflu acum două zile că pnl este inițiatorul legii prin care s-au șters impozitele și taxele datorate de marii afaceriști ”pe persoană fizică” care au ridicat cartiere de blocuri și care n-au plătit corespunzător legislației și profiturilor realizate din activitatea lucrativă repetitivă. Am mai văzut că s-a votat în cvasiunanimitate în favoarea legii. Toți au votat: și psd, și alde, și pnl, și usr, și pmp, și independenții. Toți! Acum înțelegeți cine ne conduc? Tu îți plătești impozitele și taxele? Nici nu mai contează că euro a ajuns azi la 4,6656 lei. 
Csf? 
Ncsf. 
Asta e! 
Mergem mai departe așa cum suntem, că marfa clientului e cea mai de preț. Ăștia suntem, ăștia defilăm. Cu cine putem, alții mama nu mai face.

Opoziția e fărămițată, plină de importori, hoți și oportuniști, şi se și ceartă ca chiorii între ei.
Preşedintele doarme, este anesteziat ori sforile nu-i permit o atitudine mai vie pentru că are și el scheleți în dulap.
N-avem alți lideri corecți, competenți şi charismatici, nu ştim să-i susținem pe cei valoroşi de lângă noi. Săpatul gropii este sport național și toți suntem campioni la ”capra vecinului style”.

luni, 22 ianuarie 2018

Vrei să fii soția mea?

Eu sunt mult mai frumos în realitate, fotograful e slab. E mai slab cu vreo douăzeci kg și de aia îl plac toate femeile doar pe el.

Găsim și noi un fotograf bun să scoată la suprafață, ”la sau pe iveală” - ca să mă exprim plastic, frumusețea mea răpitoare din adâncuri înfundată?!?

Anul ăsta vreau și eu să mă însor, așa i-am promis Mariei când a plecat, dar cu pozele astea e greu, nu?

Eu m-am hotărât să mă însor anul acesta.

Tu ești pregătită să fii a mea?



joi, 18 ianuarie 2018

Dădica. M-a iubit și n-am crezut-o.

Mă sună sor-mea de pe aeroport din Londra. Ce caută la Londra? De ce mă sună? Nu trebuia să fie la Istanbul? Nu de acolo zicea că pleacă peste Ocean?
Ce se întâmplă? 
N-am apucat să-mi beau cafeaua, nu înțeleg nimic. Dar de ce mă sună așa insistent? N-are răbdare s-o sun eu când termin cu spălatul pe față?
Sună, sună, sună. 
Mâinile mele sunt pline de săpun și mi se face brusc frig. Deger în casă, în baie unde este cel mai cald. Simt că s-a întâmplat ceva. E prea de dimineață ca să fie vorba de ceva bun. Sigur a murit cineva.
Eu nu mai vorbisem cu mama de vreo săptămână, ea nu mă sună mai niciodată, dar și dacă pățea ceva oricum nu mă suna. Eu o mai sun să văd ce face și să-i spun c-o iubesc chiar dacă ea nu-mi arată iubirea maternă în felul în care îl pot asimila și aprecia eu. Știu că mama mă iubește, cumva, nu neg asta, dar felul ei de a mă iubi, de peste patruzeci de ani, nu-mi este digerabil, nu-i comestibil, nu-l pot procesa.

Multe femei m-au iubit într-un fel pe care eu nu l-am putut, la acele momente, metaboliza și aprecia. Nu știu a cui e vina sau dacă e vreo problemă aici. Dar dacă mie îmi place femeia care să mă îmbrățișeze și să-mi zâmbească liniștit și blând în timp ce se cuibărește în brațele mele ca o pisică mică, nu cred că-i vina mea că ea mă iubește dându-mi de mâncare, îndemnuri și sfaturi. Poate că încurajări și susținere ar fi fost mai utile și mai necesare. Am și eu podul plin de mâncare. Sfaturi am și eu vagoane în șură, de n-am unde să le mai pun. Le mai debarc pe unele, rar, din ce în ce mai rar, aici pe blog. Nimeni n-are nevoie nici de ele, de stivele mele de sfaturi inutile.

Polixenia plângea tare și mă ruga să merg lângă mama că o simte foarte-foarte speriată și că plânge cum n-a mai auzit-o niciodată să plângă. Ok, dacă mama plânge e bine, înseamnă că n-a murit. Și că se teme să nu pățească și mama ceva din cauza șocului morții mamei ei fix în fața ei. Deci despre dădica era vorba.
Sor-mea la Londra, se urca într-un avion să treacă peste apă spre noua ei casă de la mii de kilometri, eu aici și acolo, eu cel care care nu mai voiam să mai am de a face cu familia mea și nici cu restul neamului, dădica murise de câteva minute și eu nu știam încotro s-o iau mai întâi.

duminică, 14 ianuarie 2018

sâmbătă, 13 ianuarie 2018

Încetinism. Maipuținism.

Eram puțin necăjit săptămânile trecute. Mă întrista ușor faptul că voi șchiopăta cu meniscul meu rupt o perioadă, poate câteva săptămâni, eventual o lună-două. Aveam chiar o ușoară nemulțumire referitoare la modul în care m-am accidentat, prea ușor în opinia mea, mă ocăram că n-am fost mai atent atunci când mi-am lezat genunchiul. Mă tot întrebam de ce Dumnezeu m-a oprit din sport, mișcare intensă, alergare, alertă, treburi, drumuri, întâlniri, rezolvări, agitație.

sâmbătă, 6 ianuarie 2018

Vis cu copii.

Motto: ”Ai mare grijă ce-ți dorești, cere mereu cu modestie și bun simț, pentru că s-ar putea să ți se întâmple sau ofere exact ceea ce vrei.”

Am visat frumos la început într-una din nopțile trecute. Mi-a fost frică să și scriu despre asta. Este un vis clasic ce se transformă, aparent inexplicabil, într-un coșmar. Ca mai tot timpul în viață când nu știi să spui stop la timp sau să separi cumsecade apele.

Se făcea că eram pe o insulă, departe de casă, undeva cu nisip fin, alb și apă mereu caldă, și eram îndrumător și formator al unor copii ce mă iubeau nespus de mult. Insula era plină de localnici și de turiști, era animată zi și noapte, viața palpita la fiecare pas și oră.
Eu îi adoram pe cei mici și progresele lor zilnice la educație, ei mă divinizau și asta se vedea în ochii lor și în abnegația cu care ascultau și-și făceau temele și astfel avansau constant. Le spuneam povești, discutam cu ei la grămadă, apoi cu fiecare în parte pe teme diferite, cine voia, petreceam ore de-a rândul învățând unii de la alții: ei de la mine nimicuri de-ale vieții de zi cu zi, eu de la ei comorile răbdării, entuziasmului, bucuriei nedisimilate, veseliei din satisfacții și chestiuni mici, aparent banale. 
Le vorbeam despre relații, disciplină, chibzuință, modestie, bani, educație, sport, investiții, corectitudine, suflet. Dragostea necondiționată ne învăluia pe toți, credeam că am ajuns în rai, zilele curgeau mirific una din alta fără să-mi dau seama de trecerea lunilor și a anilor.