Nu ne putem salva toți la
grămadă, salvarea e individuală.
Cine trebuie să vadă, va
vedea clar. Va vedea și atunci când păpușile au sfori, va vedea și sforarii, va vedea și pe cei care învârt cheița în spatele perforat al sforarilor.
Cine trebuie să știe, va ști
ce să aleagă ca să-i fie bine pe termen lung.
Cine trebuie să scape, să-i
fie mai ușor, mai lin, acela ca scăpa.
Dar toți aceștia sunt puțini.
Câțiva. Așa și trebuie să fie.
Nu putem fi toți fericiți, la oală. Nu există extaz generalizat, niciodată n-a existat.
Niciodată în istorie majoritatea oarbă și gregară n-a zâmbit relaxat.
Iertatul tata-mi spunea mereu: Dacă toate muştele ar face miere ne-am şterge şi la cur cu ea.
Iertatul tata-mi spunea mereu: Dacă toate muştele ar face miere ne-am şterge şi la cur cu ea.
Nu ne putem salva toți buluc,
salvarea e individuală.
"Cu buna, mană, cu buna!"
:-)
❤
"Cu buna, mană, cu buna!"
:-)
❤
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.