vineri, 8 decembrie 2017

Macron, nevastă-sa și ”frumoasele” românce.

Revăd zilele acestea niște articole mai vechi ale unor feministe românce. Nu-mi ies din cap comentariile ignorante și râsetele și miștourile de tot căcatul ale maselor largi de proaste. Asta s-a întâmplat și atunci când Macron a fost ales și lunile trecute când a venit în vizită pe la noi. N-am scris atunci nimic, regret, dar o fac astăzi.

Nu femeia lui Macron e urâtă, nici vorbă, ci doar majoritatea comentatoarelor românce de pe acel renumit şi răscitit site sunt și nefutute și proaste și urâte. Pot aduce dovezi, probe, e suficient să deschizi ochii și să nu fii nefutut sau lesbiană din aia urâtă și urâcioasă cum sunt mai toa(n)te.

Femeia lui Macron are școală, finețe, intelect, educație. Ceea ce lipsește cu desăvârșire multora dintre feisbucistele miștocărese.
Comentatoarele românce ironice de pe feisbuc, 99% dintre ele, nu au nici o legătură cu acest portret. Sunt doar niște țărănci coclite și boite și date la produs la rețelele de socializare sau în consum între prieteni, de la unu la altul. Nimeni din neamul lor, nici prietenii lor, nici multele lor prietene de fațadă, n-au auzit niciodată nimic de consistență conținând școală, finețe, intelect, educație.


Macroanca se întreține și arată bine la vârsta bunicelor noastre, iar la noi 90% dintre ”nepoțele” sunt praf și pulbere și moartea pulii și a pasiunii. Plus că cele mai multe s-au învățat și sunt atârnătoare la un ”tataia” să le ducă la Mamaia.

Apropos de frumusețea româncelor, atât de des și de fals clamată, lăsând acum la o parte lipsa cruntă a educației, a culturii sau a bunului-simț elementar ori a celor șapte ani de acasă:

Câte concursuri europene sau mondiale de miss au fost câștigate vreodată de o româncă?

Aha.
Ok.
Asta ziceam și eu.

Mergem mai departe, declarăm și acceptăm zâmbitori, ca să facem pace, dacă am supărat cumva vreo româncă ”frumoasă”, deșteaptă și tânără:

E ok să-ți plângă femeia în brațe. Dacă și tremură și se și mișcă spasmodic din bazin e și mai bine. Abia atunci știi că-i fericită și nu se mai preface.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.