Femeia companion, nu femeia-cetate.

Majoritatea crede că femeia trebuie ”cucerită”. Să-i faci ”curte” asiduu, să depui efort, să le ”convingi”. Unele, după curte, spun că este ”drăguț” să le faci și casă, mașină, stipendii.

Tot spun: nu ”trebuie” nimic. Și mai spun că pentru orice plătești devine invariabil o marfă. Iar mărfurile se tranzacționează, băieților le place riscul și să schimbe surprize, lame, timbre, monede și impresii.

Nu știai astea?

Hhhmmm!

Cucerirea se aplică mai degrabă la cetăți. La asediezi și după multă vreme în care rezistă, de ce rezistă?!?, reușești să le ”cucerești”. Sunt unii care cad lați după un astfel de travaliu stupid, cel de ”cucerire”, și ”cetatea” se supără imediat ce dobitocul încearcă să se odihnească puțin după ce și-a dat duhul s-o convingă:

”Ai fost drăguț, galant, curtenitor și atent cu mine până m-ai cucerit, acum nu mă mai bagi în seamă, te culci pe-o ureche, ți s-a făcut somn acum, nu?”

Relațiile pe termen lung nu sunt un concurs și nici o luptă. Dimpotrivă!

Sunt o înșiruire constantă de susțineri, într-ajutorări, ridicări reciproce. Cei doi cresc împreună, fac multe împreună, participă în doi la cât mai multe activități din timpul liber și așa din ce în ce mai anemic în ziua de azi.

Într-o relație puternică, solidă, de viitor, nici unul dintre parteneri nu este privilegiat mai mult decât celălalt. Sau, dacă uneori se mai întâmplă inerent asta, datorită diferenței normale de gen, contrapartida va veni curând din partea favorizată, fără cerere și fără comentarii. Natural.

E la mintea cocoșului, poate și a găinii, doar că ele nu prea luptă pe front:
Tu ce ai face primul lucru după ce cucerești cu greu, cu multe pierderi sau investiții, o cetate?

Ahaaaa... vezi?

Asta e!

Și primul tău gând este tot să-ți canalizezi atenția și energia pe recuperarea imediată a pierderilor, sau a investițiilor, pe lingerea și vindecarea rănilor din lupta abia câștigată. Unii, mai vorace și mai rapace, vor să marcheze și profitul imediat și atunci accelerează strângerea prăzii de război, inclusiv exploatarea la sânge a sclavilor. Bineînțeles, totul se va face cu mănuși de catifea, cu zâmbetul pe buze și cu largul concurs al populației băștinașe, normal. Așa a fost dintotdeauna, nu-i o noutate aici.

Nu-i nimic nou sub Soare, așa s-a procedat mereu cu cetățile asediate și greu cucerite. În mod normal, firesc, trebuia să te fi învățat mămicuța ta treaba asta ca să n-o înveți direct pe pielicica ta fină și prețioasă.

Mie îmi place femeia liberă, veselă, deschisă.

Ador femeia companion, pereche, tovarăș de drum, și nu-mi sunt nicicum dragi sărmanele accesorii, redute, sclave, obiecte de distracție.

Soarta ta ești tu!

Zâmbetul tău e în mâinile tale!

:-) ❤ ❤ ❤