marți, 21 noiembrie 2017

Nu-s proști, sunt... 95%!

Proști și deștepți, cine să-i deosebească? Pentru că de multe ori granița este foarte fină, fluidă deseori, mereu în mișcare browniană, necontrolată de nimeni și de nimic.

Ce dezbatere fabuloasă ar fi să analizeze cineva ratarea, succesul, faima, reușita în viață. Dar pe ce criterii s-o facă? Cu ce limite? Care să fie linia de start? Unde să punem capătul și sosirea și ce formă sau culoare să aibă laurii de așezat pe frunte? 

Dar, așa cum bine știm, nu avem niciodată timp de finețuri și oricum nu este nimeni interesat de reglajele delicate în aceste vremuri agitate și tulburi. Statul pe gânduri este una dintre cele mai dificile și incomode poziții. De chestiuni importante pentru noi, care ne-ar deschide ochii și ne-ar ușura viața pe termen lung, n-avem niciodată timp, chef și răbdare.

Pot fi de acord că nu există oameni proști sau, cel puțin, că nu-i bine și nici frumos să-i categorisim sau să-i numim așa pe cei care vădesc aspectele și caracteristicile prostiei. Evident că școala, familia, anturajul, educația, studiul individual și altele asemenea, toate au un rol important în dezvoltarea unui individ și înscrierea pe o traiectorie norocoasă, proastă sau comună. Dar și astea, cele mai multe, tot cu mânuța ta le poți face. Bineînțeles, cu binecuvântarea Bunului Dumnezeu.

În schimb eu aș putea spune, abia acum spre bătrânețe, că mai degrabă îi putem clasifica pe cei de mai sus astfel (menționez, recunosc!, că și eu m-am încadrat, mp!, în fiecare din cele cinci categorii de mai jos):


1.     Neatenții. Trec oportunitățile și trenurile abundenței pe lângă ei, oprind îndelung în gările lor orbitoare, dar cei mai mulți nu se urcă, nu riscă, nu pun osul la treabă, ei nu vor ști niciodată ce au ratat. Viața trece pe lângă și prin ei cum trece cuțitul fierbinte prin unt și TGV-ul prin halte. Nici culoarea, nici mirosul, nimic deosebit nu percep. Neatenți.
2.     Ignoranții. Nu-i interesează absolut nimic în afara ariei lor profesionale, în care, de cele mai multe ori, nici măcar nu excelează. Adepți ai sintagmei ”timpul trece, leafa merge”, ei își dau cu părerea despre orice altceva, doar știm că românul se pricepe la toa(n)te și mai și găsesc o grămadă de semeni cu gura căscată și bala curgându-le prin stânga gurii uscate și buboase. Ingnoranți.
3.     Visătorii. Pentru ei viața este frumoasă, oamenii sunt buni, flower-power, peace!, iubire, tantra yoga, ”cineva” le va da tot ce au nevoie: statul, partidul, mama, tata, tataia sau sponsorul ce îi/le duce la mamaia. Totul e roz, munca displace, disciplina și ordinea sunt concepte futuriste pentru ei, n-au bani să treacă strada, dar sunt îmbrăcați după ultima modă și smartfoanele sunt mereu de ultimă generație, chiar dacă sunt achiziționate în rate pe doi-trei ani. Visători.
4.     Agitații. Vor să facă multe, încearcă diverse, intenționează să le rezolve pe toate, adoră să fie implicați și prezenți în orice. Au mereu ”treabă”, dar este evident pentru orice om cu ochii cât decât deschiși că nu au nici o șansă. Ratează cu râvnă în majoritatea domeniilor abordate cu aplomb, dar ambiția nu li se știrbește niciodată. Dimpotrivă! O iau mereu de la capăt făcând fix aceleași greșeli și nimerind la țanc aceleași ratări și deziluzii. Agitați.
5.     Sclavii. Sunt cea mai oropsită și mai nevinovată categorie. Abia își câștigă pâine de zi cu zi, unii au câteva mii pe lună, dar tot nu le ajunge și tot de la o lună la alta trăiesc, sunt afundați permanent în datorii, dar vor ”să țină pasul cu lumea”, să fie ”în rând cu oamenii”, ”să facă față”, unii fac și spate. Munca fără cap și coadă și serviciul extenuant prin colivii argintate le sunt singurele repere și icoane. Slugi.

Există studii sociologice și psihologice ample, pe care se bazează sistemele democratice, unii spun că și dictaturile, care susțin că 70-80% dintre oameni ar fi pur și simplu idioți, stupizi, dobitoci – veritabile animale bipede și nimic mai mult. Mă înfior!

Apar tot mai multe rapoarte, bine documentate, care duc aceste procente spre 90-95%. 
Tu unde eşti? 
De ce? 
Altfel nu se poate?
Abia acum poți începe să înțelegi mai multe.

Zâmbetul tău e în mâinile tale!

Soarta ta ești tu!
   


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.