duminică, 15 octombrie 2017

Pizdacostă? Hhmmm!

Pizdanucostă!, dar deși este evident, sunt nevoit să detaliez o poveste pentru fetișcane.

O fetiță de vreo treizeci de ani, subțireanu rău-rău, dar cu mofturi complet nejustificate, face afirmația aceasta, cu subînțeles – normal!, unui bărbat de zahăr, cuminte, civilizat și alb, care o dorea și cu care visa frumos și naiv la o relație completă:

”Pizda costă!”

Eu i-aș fi răspuns pe loc duduii, în stilul meu, vocal sunt mai concis și mai percutant decât în scris, dar el a preferat să roșească și să se retragă un pas, n-a plecat pe fentă - nu-i deloc prost, a mai dat niște târcoale cu speranță, deșartă. 
Scriu eu acum, delicat și discret, cu mult bun simț, ceea ce i-aș fi spus fufei ieftine direct în față. De ce mie nu-mi spune niciuna în față că pizda costă?!?

Simplu fapt că ea s-a rezumat și valorizat ca fiind doar o pizdă, și aici ea are perfectă dreptate!, și aia pe bani (cum se numesc acele femei care-și vând trupul?) arată că nimic altceva mai mult și mai bun n-are de oferit. În mod normal băiatul de zahăr de calitate ar fi trebuit să înțeleagă asta mai repede, dar iertatul tata nu se găsește pe toate drumurile, e în pământ acum, ca să facă mentorat cu toți băieții. Iar eu scriu aici, cât o mai scriu și eu.

Precizez că nici mie nu-mi place cuvântul acesta, "pizdă", prefer oricând dodoaşca, dar uneori e mai bine să mergem după cuvintele fetițelor pentru a fi mai naturali, aşa cum sunt ele.

Nu consider că este o afirmație neapărat complet falsă, ”Pizda costă!”, e doar o utopie, o eroare, un accident, dar sigur conține cel puțin 3+2, cinci, greșeli mari. 
Am să detaliez care sunt acestea sau, mai bine, cum ar fi fost mai onestă și mai cuprinzătoare această afirmație de mai sus a necoaptei deținătoare ilegală de vagin.

Ok, iată precizările mele, pe scurt:
1.     Lipsește un ”nu”. Negația este decisivă. ”Pizda NU costă!” ar fi fost puțin mai bine, mai corect. Pentru că dacă ceva se plătește, dacă are un preț, o cotă, el devine automat un bun. Orice bun este tranzacționabil, folosibil, transmisibil, interschimbabil, dispensabil – după uz sau uzură. Ori femeile n-ar trebui să accepte acest statut niciodată, vorbesc de femeile veritabile, nu de fetițele majoritare. Știu, nu este cazul, sunt destule ”valoroase” cu sponsori sau finanțatori generoși. Le cunoaște toată lumea, mai ales femeile oneste le miros de la o poștă pe ”afaceristele” ce-și tranzacționează corpul și sentimentele, este adevărat că nici ele, ”valoroasele”, nu se mai ascund în ultimele decenii, nu mai au nici o perdea, nenea a tot scris despre ele și ele s-au tot înmulțit.

2.     Lipsește și un ”bună” de acolo. Da, ”Pizda BUNĂ nu costă!” este ceva mai aproape de realitate. Dar tot atât de adevărat este că dodoașca veritabilă și completă n-o găsești pe toa(n)te drumurile. Exclus! Alea-s pietre rare, neprețuite. Știi? Ca cele care se întind pe la două capete, acele adevărate perle, dar acelea nu-s doar femei, sunt mult mai mult. Lângă o femeie adevărată nu cheltui, dimpotrivă!, abundența se întoarce peste amândoi.
3.     ”Pizda bună nu costă, dar ochii deschiși, ca s-o poți recunoaște și deosebi de făcături, sunt rari!”. Cam așa ar suna complet și mai corect afirmația bietei naive tupeiste. Multe se cred ”piese”, dar săracele, marea lor majoritate, sunt doar niște piese de schimb între rechinașii ce-și clătesc spadele între ei. Ca să recunoști o femeie adevărată în noianul de făcături, asemenea și la alte chestiuni sau lucruri, dar și la bărbați, este scump: trebuie ca cineva să fi investit mult în tine și să te fi învățat cu răbdare asta, anume caracteristicile și valoarea femeii. Iar operațiunea aceasta costă enorm, nu neapărat în bani, bani are toată lumea, ci în timp, mentoratul este cu adevărat un cadou cvasi-rar.
4.     (3+1, plus) Pizda-i costă doar pe fraieri, pe aroganții găunoși și pe neputincioși. Oricum și așa găsești rar marfă bună, pentru că alea bune nu se vând, niciodată nu se vând!, ele se oferă, se dăruiesc, iubesc, construiesc relații pe termen lung, ele știu că vor primi și primesc mult mai mult fiind oneste și deschise, dacă au ceva în căpșorul acela frumos.
5.     (3+2, plus+plus) Două întrebări, probabil retorice, de final:
5.1.         Cunoști tu vreo femeie completă și superbă, o doamnă, care să ”coste” și care să-și clameze prețul fățiș?
5.2.         Știi tu vreun bărbat bine, autentic și valoros, care să plătească vreun cent pe femei?

Nu?
Vezi? Aia e.
Nici eu!

Niciun comentariu: