marți, 1 august 2017

Ilanlâk (Vama veche) ❤!

M-am îndrăgostit de Ilanlâk acum vreo douăzeci de ani. Atunci eram cu prietena mea la Neptun, cazați la un hotel de două stele, cu apă caldă, paturi bune, bonuri valorice pentru toate mesele la restaurant. O luam lipa-lipa printre lacuri și ajungeam pe celebra plajă din dreptul vestitelor steaguri. Între 1997 și 2002, Neptun și Olimp, unde-mi făceam concediile de două-trei săptămâni, erau în vogă, un fel de Mamaia de astăzi, Mamaia care la acea vreme era o stațiune pentru pensionarii modești și familiile cu copii mici. Și azi Mamaia e la fel, doar că acum merg doar bunicii bogați cu nepoatele flămânde și disperate să-și facă și ele un rost în viață mai repede și mai ușor.

Prietena mea avea prietena ei cea mai bună venită la mare câteva zile cu cortul în Vamă. Auzisem atunci prima oară că se poate merge la mare și cu cortul. 
Am întrebat unde se spală. 
Am întrebat unde au toaleta. 
Am întrebat cum se iubesc ei în cort. 
Despre mâncare știam că au plecat cu un rucsac plin cu conserve, eugenii, fierbător și din Vamă își luau doar pâinea, apa și ceva legume de la puținele magazine din sat sau fructe de la vânzătorii ambulanți. Nu-mi închipuiam cum pot oameni asemenea mie să meargă și să se și simtă bine la mare cu cortul. Aveam sub douăzeci de ani pe atunci, au fost multe pe care le-am învățat sau asupra cărora am deschis ochii cu stupoare sau bucurie. De fiecare dată când reveneam în Ilanlâk, chiar și pentru câteva ore, eu fiind cazat în celelalte stațiuni din nord, ceva mă atrăgea și fascina în același timp.
Apoi a început euforia cu mersul în Grecia, cu zone și plaje fabuloase, pe multele și întinsele virgine, unde puteai face orice nud, absolut orice!, pentru că erai doar tu cu iubita și nimeni altcineva în rază de mulți kilometri. Dar s-a dus și atracția asta curând.

Am început să vin în Vamă mai des după ce am abandonat goana nebună. Cam acum vreo opt-nouă ani. Mai întâi sporadic, câte o zi sau două, apoi în anii următori câte un weekend - două pe an, iar la un moment dat m-a dus o rockăriță la aniversarea unei prietene de-ale ei, născută în aceeași zi cu mine, la un concert Cargo și abia atunci m-am atașat mai serios de atmosfera de acolo. 

Apoi mi-am propus să ajung mai des și singur ca să pot savura bogățiile solului și celelalte vietăți ce mișunau de atunci pe acolo.
De doi ani stau câte patru-cinci săptămâni pe an aici. În bucățele mici de câte cinci-șase-șapte zile. Nicicând n-am fost mai liniștit și mai relaxat vara și toamna de când îmi încălzesc oasele bătrâne prin zona aceea.

Dar te vei întreba mirată ce-i atât de special acolo de mă atrage atât de tare. Este adevărat că farmecul de acum două decenii al Vămii a cam dispărut, dar și pașii pe care-i face către modernitate și uniformizare sunt mai mici decât în alte stațiuni din Ro.
Aici sunt două categorii de clienți ai Vămii: cei care vin doar în weekend, pentru alcool, ”distracție” și alte alea, și cei care stau preponderent în timpul săptămânii sau pe perioade mai lungi. Rareori cele două ape se amestecă, iar asta o poți observa pe plajă, diminețile devreme și serile după apus.

Nu știu să-ți spun dacă are ceva unicat, n-are foarte multe, dar îți pot spune ce-mi place mie și care sunt motivele, cumulate, pentru care mă duc acolo și nu în altă parte, deocamdată.

Iată ce mă atrage la Ilanlâk, pe scurt:

1. Cazarea. Omniprezentă, convenabilă, adaptabilă, pentru absolut toate buzunarele, chiar și alea rupte. Am dormit și m-am odihnit mai bine odată la prânz pe un șezlong la aer curat sub o boltă de viță de vie decât în multe hoteluri de patru sau cinci stele. Nu, nu glumesc! Am văzut tineri dormind în corturi, în mașini, pe iarbă, pe nisip, pe bănci, pe asfalt. Și erau liniștiți și dormeau zâmbitori, probabil visau frumos.
2. Băutura. N-o beau eu, gram de alcool nu prea (mai) pun în gură, dar văd că alții compensează și mă văd pe mine cu două decenii în urmă: alcoolist la alcoolist admiră. Ce ficați au și tinerii de azi, frate! Iar femeile sunt forță!
3. Mâncarea. De toate pentru toți, pentru toate buzunarele, vitezele și regimurile alimentare. Dacă ești puțin deștept poți mânca gratis în Vamă. Și, am uitat să scriu mai sus, poți și bea gratis dacă te ține mațul și accepți niște companii mai aspre, mai sălbatice.
4. Chitara live. Mai multe, plus concertele în cerc restrâns cu mâncarea în bot. Am auzit și un saxofon la un moment dat, parcă și o vioară, odată un clarinet - cred, dar nu mai știu să spun unde și când. Dar le-am auzit!
5. Boleroul de Maurice Ravel la răsărit, dau o bere dj-ului care o pune în fiecare dimineață. N-am reușit să-l identific, încă. Dau o bere și celui care mă îndrumă spre dj-ul cu pricina.
6. Distracția exuberantă a cluberilor, tineri și foarte tineri, melancolia plimbăreților purii de la apus, dansul de la doi metri al tinerilor în club noaptea și dimineața, entuziasmul și energia matinalilor și nudiștilor, paharele și sticlele aruncate pe mal în mare.
7. Cele două zone tradiționale de nudiști. Nu prea mai găsești în Ro plaje unde să poți face nudism liniștit, iar aici sunt două: una este cea veche, de peste douăzeci de ani, cea de lângă cherhana, iar cealaltă, cea nouă, este în altă parte, dar nu-ți pot spune locul decât la ureche, da!, la urechiușă.
8. Vesele și zâmbitoarele doamne. Sunt un gentleman, așa că nu voi detalia. Dar văd multe femei mai fericite după ce pleacă de aici, deși stau puțin la plajă, volei nu joacă, băi nu prea fac - că-i apa rece, că bate vântul, că le trage curentul. Cine sau ce le pune satisfacția aia pe față?!? De unde au găsit sau cum au avut ele zâmbetele alea largi pe buzele cu gloss low-transfer?!?

❤!

Orice depresie, ori cădere în butoiul cu melancolie sau stare mai proastă privind la fiascoul din viața ta, toate trec mai ușor la malul mării. 

Promit!

P.S. ( din iunie-iulie 2017):

1. Doar bărbații efeminați, epilați şi îmbrăcați ca nişte pizde, sunt mai mulți numeric decât doamnele bete-pulă la răsăritul Soarelui.

2. Mă caut pe mine, dar uneori nu mă regăsesc.
Mai caut!
Tu ce cauți?

3. Nu știu ce mă deprimă mai mult zilele astea:

1. Faptul că sunt într-un loc superb, cu o vreme superbă, apa caldă, plin de femei golașe și multe zâmbitoare și relaxate, dar eu nu mai ”pornesc” la chemările la care altă dată îmi sfârâiau călcâiele. Nici inima nu-mi mai bate tare, nici mușchii nu mai reacționează.
2. Rana cauzată de constatarea că, deși trec anii, bătrânețea nu vine tot timpul cu înțelepciune și răbdare la pachet incluse. Traversez aceleași angoase ale trecerii timpului, în buza celor patruzeci, pe care le-am mai răscolit și la douăzeci și la treizeci. Degeaba, se vede.
3. Că mă frăsui ca o muiere de câteva zile, vezi și cele două de mai sus...

4. Dragilor, vă las, că am treabă. Trebuie să merg la plajă că închid ăștia Soarele la opt.
Nu putem să stăm toți, ca boierii, la aer condiționat și neoane la birouri bine plătite. Unii trebuie să se și bronzeze și să se și holbeze la doamne să le ridice puțin moralul.
Merg eu și mă sacrific și pentru voi!

❤!



Niciun comentariu: