vineri, 21 iulie 2017

Maturitatea e jucăușă, sănătatea e după zâmbet. ❤!

Infantilism este abia atunci când uiți de copilul din tine. Când, de fapt, te uiți pe tine și începi să te stingi. Şi suferi cumplit în tine, nu trebuie să-mi spui nimic, văd totul pe fața ta "serioasă", dar palidă, și în ochii tăi încercănați și tulburi deseori. Și buzele tale îmi zugrăvesc ariditatea ce te cuprinde. Nici nu vreau să mă gândesc cum sângerezi pe interior. Mă doare şi pe mine durerea ta cruntă şi mută, dar nu poți, nici nu-i bine, ajuta un om care nu cere ajutor și care nu se ajută mai întâi singur.
Jocul şi joaca scot liniştea şi zâmbetul din cotloanele prăfuite ale devenirii unui om "realizat". 
Matur devii doar când reînveți să fii jucăuşă. 
Să te uiți curioasă ca un copil inocent în tine și apoi să citești mereu mai jos și în spatele rândurilor sau a semenilor este un mare pas înainte. Spre ce vrei tu, copile!


Smerit și fericit e cel care gustă rar şi discret din dulceața joasei spețe în acelaşi timp ce-şi încălzeşte elegant casa punând în sobă tomurile de demult.

Poate că ar fi momentul să apreciem comorile pe care le avem fiecare în curtea lui. Și să fim mulțumiți că putem munci, că avem ce munci și unde depune efort pentru care să și fim bine plătiți, și că putem fi liberi și (relativ) independenți, că avem un acoperiș deasupra capului, că suntem relativ sănătoși și nu dăm puținii noștri bani pe la doctori. Chiar mâncând doar o felie de pâine și bând doar un pahar cu apă rece. E colosal!
Cât suntem încă pe pace.
Eu zic să fim mulțumiți fie și cu atât.
E bine!
Să nu-l mâniem pe Dumnezeu cerând mereu mai mult.
”Mai mult” pe mâna neatenților este boală curată.

Nu-i nici o problemă dacă mai minți din când în când părinții, copii, soțul sau soția, prietenul sau prietena, amantul, prietenii sau amicii.
E ok!
De cele mai multe ori o minciunică nevinovată salvează timp de explicații inutile și de complicații nesolicitate, de acord cu tine.
Dar să te minți tu pe tine este de neiertat și reprezintă o cale sigură și bătătorită către nefericire. Să spui că vrei să te odihnești mai mult și să ai grijă mai multă de tine și apoi să mergi la două-trei petreceri până dimineața plus să-ți umpli mai multe weekend-uri din viitor cu activități slab utile trupului și sufletului tău, unde mai și zici că nu-ți place să participi, este un exemplu în care te minți tu pe tine și pe încă cineva, minim. Și să spui că vrei iubire și liniște în dragoste în timp ce dormi cu dușmanul sub același acoperiș este o altă minciună pe care ți-o spui și cu care nu vei putea trăi relaxat.
Să te minți pe tine este cu adevărat grav. Restul nu contează. Dă-i în plm pe restul!

❤!

Poate că de multe ori durerea, frustrarea, boala, inclusiv cea canceroasă, nu vin prin ceea ce ne intră pe gură, urechi, nas, piele sau creier. Mă tot gândesc, privind jur-împrejur, că răul poate că ne cuprinde tocmai pentru că nu-i dăm drumul să iasă din noi: prin gură, prin respirație, pe nas – expirație, prin urechi, prin transpirație și din creier sau din suflet.
Mă refer scurt acum doar la scoaterea răului pe gură: de exemplu, prin a spune exact ceea ce crezi sau simți despre un anumit lucru, om sau eveniment, fără a mai avea frica represaliilor sau a unor pierderi, fie ele materiale, sentimentale, profesionale, financiare, politice sau sociale.
Știu că-i greu să fii puternic și independent, dar oare e mai ușor să suferi și să dai banii la doctori mai târziu fiind gregar inutil?

Abia la bătrânețe am înțeles că este infinit mai sănătos să cauți și să ai liniște decât să tot urmărești să ți se dea dreptate. 
Să privești mai repede la mâine și la cămară, să fie cât de cât îndestulătoare, decât la azi și la sufrageria plină cu de toate. 
Și niciodată să nu uiți că veverițele se înmulțesc la nesfârșit, dar nucile în decembrie sunt cam gata.


Și dacă, de fapt, înțelepciunea blândă și binefăcătoare este, de fapt, momentul când dai în mintea copiilor și râzi ca un apucat când constați ce mică e lumea și ce frumoasă spre superbă e mirifica-ți viață?

(bucățele primite de sus, fix în locul din poză, 2016)


Niciun comentariu: