joi, 20 iulie 2017

Mai facem o dată socoteala?❤! Ne sfătuim și noi, împreună?

Da, te poți sfătui și separat, toată lumea o face. Împreună e mai greu și asta se vede pe chipurile multora zi de zi, pe stradă, la birou, acasă.

O rugam mereu să stăm de vorbă despre diverse care mi se păreau mie importante, pentru noi doi. Cele mai multe erau importante doar pentru mine, dar dacă eu eram liniștit și fericit, nu era și ea cu mine pe aceeași cale zâmbitoare?
De fapt, eu doream să luăm decizii împreună, mă săturasem să tot iau decizii de unul singur și în chestiuni de care ne loveam împreună sau beneficiam la comun.
Într-un cuplu, dacă doresc cei doi, sau trei... :-) , să aibă cale bătută și liniștită înainte, este bine și necesar să ia decizii împreună, bine discutate și argumentate de ambele părți, indiferent de pozițiile inerent divergente uneori.
Pentru că dacă el, sau ea, ia mereu decizii pe cont propriu, singur, în ambele finalități personale este rău pentru relația lor: dacă iese în general rău cu deciziile lui, va spune că n-a avut cu cine să se sfătuiască și să se consulte ca să evite greșeala sau eroarea, dar dacă iese în general bine, și este foarte probabil să se întâmple așa de cele mai multe ori, s-ar putea gândi că nici n-are nevoie de ea alături, poate fi oricare alta sau chiar altele. De ce doar una, când pot fi trei? De ce trei și nu cinci?


Este foarte probabil să ajungi la patru decenii de existență și să te trezi matură, deșteaptă, realizată, stabilă, pregătită pentru viitor și chiar pentru o pensie liniștită. Dar este bine să refaci calculele și gândurile tale prevăzătoare încă o dată, acum, la jumătatea drumului. Pentru că ceea ce ce tu credeai posibil dimineață, mi-ai spus spre după-amiază că nu se va mai întâmpla seara.
Lucrurile evoluează mai repede decât putem noi intui și reacționa, iar chestiuni delicate și neprevăzute apar mereu în societatea grăbită de azi în care ne face atâta plăcere să ne bălăcim.
Așa că numai zic, blând și calm, nu dau cu parul, poate că doar mie însumi: mă duc să refac calculele și planurile făcute de dimineață pe răcoare, acum vreo douăzeci de ani când toate mi se sculau la sfert de cheie și realizările se înlănțuiau fără nici o dificultate, pentru ca frigul bătrâneții să nu-mi înghețe oasele definitiv și să nu-mi amărască inutil și sufletul peste următorii zece-douăzeci de ani.

Pentru că lui, prin somnul liniștitor de noapte, i se părea că durerea era mai suportabilă şi timpul curgea cumva mai repede spre ea.
Noapte-i pentru somn, dar şi pauză de refacere între două întâlniri.
Sau îmbrățişări, săruturi, mângâieri.
Da!
Noapte bună, vise plăcute!
:-)

❤!


(din aroma unei nopți a lui septembrie 2016, ciornă ”21”)


Niciun comentariu: