sâmbătă, 27 februarie 2016

Habar n-am!!!

În afaceri și-n dragoste este la fel ca la sport. E greu la orice început și intrarea în incintă e primul pas dificil. Imediat ce ai pășit în interior nu mai vrei să ieși sau să te oprești din business/treabă. Dulceața de pe degete nu se spală ușor cu limba. Apoi, după primele exerciții și repetări de serii faci febră şi doare crunt câteva ore sau chiar zile. Dar dacă vei continua să mergi la sală vor apărea curând și rezultatele și vor dispărea ca prin minune și greutatea și febra și durerea.
Ciudat este că pe parcurs, ceva mai târziu, unii vor variație pentru că nu mai crește mușchiul ce s-a obișnuit cu rutina. Masochiști-gârlă!
Acum mulți vor să schimbe sau să încerce ceva nou uitând durerile inerente oricărui debut. Ei nu știu că nimic nu-i nou sub Soare și că totu-i una și aceeași. Diferențele sunt vagi și nesemnificative. N-ar sta locului liniștit niciunul.

"Habar n-am!"

Ăsta e singurul răspuns onest şi complet pe care ar trebui să-l dau la 90% dintre întrebări. Voi încerca să respect cu sfințenie răspunsul acesta corect: Habar n-am! Pentru că și dacă am habar și chiar mă pricep bine într-un domeniu oarecare, oricum sunt atât de multe variabile ce pot schimba o situație sau o decizie într-o zi, într-o oră sau chiar într-un minut minunat.

E facil să-ți dai cu părerea despre orice. Oricine poate formula o idee despre ceva. Dar de cele mai multe ori este doar eroare sau naivitate. Pierderea de vreme este declanșată din momentul în care ai pus întrebarea. Este suficient să ne uităm la elitele noastre și să conștientizăm nivelul și să vedem limpede viitorul apropiat. Nu mai pomenesc aici de politicieni, știe orișicine care le este calitatea.

Este clar că mă pricep la multe. Nu excelez, dar fac față cu brio provocărilor diverse. Am dovedit în mai multe domenii în ultimii douăzeci și cinci de ani. Am făcut performanță în varii arii și m-am descurcat onorabil acolo unde mi se spunea doct de către ”profesioniști” că n-am nici o șansă. 
Am rezistat acolo unde alții mai puternici ca mine au cedat. 
Am construit pe terenurile unde ruinele marilor constructori fumegau încă sau pe tarlalele unde arhitecți renumiți spuneau că nu crește nici iarba aici sau dacă va crește se va usca înainte de vreme.
Am construit echipe acolo unde nu se apropiau bărbat cu femeie nici dacă ar fi fost ultimii pe glob. Am performat cu echipele nou create la vârsta la care cei mai mulți abia termină facultatea sau nu și-au găsit încă de muncă.
Dar cu toate astea, dacă sunt corect, modest și realist, dacă cineva mă întreabă astăzi ceva din toate domeniile unde am fost și sunt încă tătic eu voi răspunde atât:

Habar n-am!

Ăsta e singurul răspuns onest şi complet pe care ar trebui să-l dau la 90% dintre întrebări.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.