- Tu dăruieşti flori?!? Nu te
ştiam aşa.
- Ți-a rupt frânele, şmechere. Recunoaşte! Şi ți-a înmuiat inima ta rece de piatră.
- Doar frânele, că inimă n-am. Demult.
- Roz? E aşa delicată treaba? Sau...
- Nu. E sufletistă.
- Rar. Ai dreptate, profesore.
- Când n-am avut?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.