continuare de aici
Al treilea îndrumător și poate cel mai important, fost bun sfătuitor și prieten pentru mine, sper să fi fost și viceversa, R.G., deși ne despărțeau aproape 30 și ceva de ani de experiență, face în continuare afaceri de zeci de milioane și se menajează în același timp foarte bine. De exemplu: făcând călătorii peste Ocean la copii aproape lunar dacă nu și mai des. Am înțeles de curând că vrea chiar să-și cumpere și o căsuță pe acolo ca să aibă unde să tragă liniștit. Existau zvonuri că l-ar interesa să intre și în politică... Cine ar fi pariat pe așa ceva acum 7-8 ani când era grav bolnav și cenușiu la față, umbla desculț prin firmă că nu-i încăpeau picioarele în nici o pereche de pantofi? Excelenta dumnealui stare de spirit, mereu pozitiv, mereu încrezător că va fi bine, l-a salvat de la o excursie doar dus la 2 metri. Dedesubt. Acum face dus-întors la câteva mii de km depărtare. La copii.
R.G. este un antreprenor român extrem de influent, cu o minte briliantă și având mereu idei geniale, dar și o forță de muncă și de a motiva oamenii colosale. Dânsul este este cel care mi-a spus mereu când aveam vreo idee sau vreo propunere: ”Fă-o! Ce mai stai? N-ai plecat încă?”
Pentru R.G. am fost 4-5 ani ca și băiatul lui, deși avea unul natural. Mă considera ”Golden boy-ul” companiei, se lăuda cu mine, mă promova primul în orice nou proiect sau îmi preda multe dintre cele mai dificile care se împiedicau sau mergeau prea greu la alți directori în parohie.
N-a existat dată să-i cer ceva și să îmi spună ”nu”. Niciodată. Nici în chestiuni de dezvoltare a business-ului, nici în probleme personale.
Mi-aduc aminte că în zilele preavizului înainte de despărțire nu știa ce să mai facă să nu mă piardă și să mai rămân alături de firmă și de dânsul: vorbise cu toți din firmă să nu mă deranjeze nici cu o privire, să nu-mi ceară nimeni nimic. Era haios să-i vezi pe toți cum stăteau cu urechile pe spate și cum evitau rapid traseele mele prin sediu sau pe la depozite. Mi-a propus dublarea și chiar triplarea salariului (da, știu, pare neverosimil...), mi-a propus participarea la distribuția profitului chiar din anul acela deși discuția și negocierea era făcută pentru anul următor.
Chiar m-a întrebat în penultima zi: vrei să te implor...?
Pentru că eu am beneficiat de ajutorul acelor Oameni, da Oameni cu ”O” mare, și conjuncturi fericite, iar acum mie mi-e puțin mai bine, vreau să întorc semenilor mei, societății în ansamblu, aceste concepte, experiențe și povești de (o) viață. Poate le citește cineva și se bucură, cum m-am bucurat și eu la un moment dat citind de la alții.
Și poate își schimbă viața în bine găsindu-mă pe mine scriind aici, chiar dacă ”neprofesionist” și sub pecetea "amatorismului de cartier".
Al treilea îndrumător și poate cel mai important, fost bun sfătuitor și prieten pentru mine, sper să fi fost și viceversa, R.G., deși ne despărțeau aproape 30 și ceva de ani de experiență, face în continuare afaceri de zeci de milioane și se menajează în același timp foarte bine. De exemplu: făcând călătorii peste Ocean la copii aproape lunar dacă nu și mai des. Am înțeles de curând că vrea chiar să-și cumpere și o căsuță pe acolo ca să aibă unde să tragă liniștit. Existau zvonuri că l-ar interesa să intre și în politică... Cine ar fi pariat pe așa ceva acum 7-8 ani când era grav bolnav și cenușiu la față, umbla desculț prin firmă că nu-i încăpeau picioarele în nici o pereche de pantofi? Excelenta dumnealui stare de spirit, mereu pozitiv, mereu încrezător că va fi bine, l-a salvat de la o excursie doar dus la 2 metri. Dedesubt. Acum face dus-întors la câteva mii de km depărtare. La copii.
R.G. este un antreprenor român extrem de influent, cu o minte briliantă și având mereu idei geniale, dar și o forță de muncă și de a motiva oamenii colosale. Dânsul este este cel care mi-a spus mereu când aveam vreo idee sau vreo propunere: ”Fă-o! Ce mai stai? N-ai plecat încă?”
Pentru R.G. am fost 4-5 ani ca și băiatul lui, deși avea unul natural. Mă considera ”Golden boy-ul” companiei, se lăuda cu mine, mă promova primul în orice nou proiect sau îmi preda multe dintre cele mai dificile care se împiedicau sau mergeau prea greu la alți directori în parohie.
N-a existat dată să-i cer ceva și să îmi spună ”nu”. Niciodată. Nici în chestiuni de dezvoltare a business-ului, nici în probleme personale.
Mi-aduc aminte că în zilele preavizului înainte de despărțire nu știa ce să mai facă să nu mă piardă și să mai rămân alături de firmă și de dânsul: vorbise cu toți din firmă să nu mă deranjeze nici cu o privire, să nu-mi ceară nimeni nimic. Era haios să-i vezi pe toți cum stăteau cu urechile pe spate și cum evitau rapid traseele mele prin sediu sau pe la depozite. Mi-a propus dublarea și chiar triplarea salariului (da, știu, pare neverosimil...), mi-a propus participarea la distribuția profitului chiar din anul acela deși discuția și negocierea era făcută pentru anul următor.
Chiar m-a întrebat în penultima zi: vrei să te implor...?
Pentru că eu am beneficiat de ajutorul acelor Oameni, da Oameni cu ”O” mare, și conjuncturi fericite, iar acum mie mi-e puțin mai bine, vreau să întorc semenilor mei, societății în ansamblu, aceste concepte, experiențe și povești de (o) viață. Poate le citește cineva și se bucură, cum m-am bucurat și eu la un moment dat citind de la alții.
Și poate își schimbă viața în bine găsindu-mă pe mine scriind aici, chiar dacă ”neprofesionist” și sub pecetea "amatorismului de cartier".
Scurte precizări:
Articolul ce m-a bucurat prin reacțiile zâmbitoare stârnite este - mnmlistro.blogspot.ro/2014/07/despartiri-si-avioane-motoare-si.html
mnmlistro.blogspot.ro/2014/06/cvasi-majoritatea-prietenilor-rudelor.html
Scrierile care au generat cele mai negative atitudini și cele mai acide comentarii:
1. mnmlistro.blogspot.ro/2014/07/muncim-pentru-cine.html
2. mnmlistro.blogspot.ro/2014/08/hai-la-munca-nu-la-intins-mana.html
3. mnmlistro.blogspot.ro/2014/06/5-motive-sa-regandesti-necesitatile-tale.html
4. http://mnmlistro.blogspot.ro/2014/09/nunta-in-ro-o-pierdere-de-timp-de-bani.html
Postarea care mi-a mângâiat cel mai bine suflețelul, prin mesajele de susținere primite pe Fb, pe mail și în comentarii - și pentru care mulțumesc încă o dată, este: http://mnmlistro.blogspot.ro/2014/09/spun-povesti-in-continuare.html
Se pot trage multe concluzii din cele de mai sus. O voi face în viitorul apropiat.
Restul le găsiți în coloana cu ”Cele mai citite postări - Top 10”.
Acum că am scris acest articol mă simt (și) mai ușurat. Nu sunt cu nimic mai bun sau mai rău față de alții în trecutul meu și nici nu am pretenția asta. Ar fi o eroare.
În prezent însă sunt puțin diferit, fie și prin simplul fapt că recunosc greșelile mele și scriu despre ele.
În prezent însă sunt puțin diferit, fie și prin simplul fapt că recunosc greșelile mele și scriu despre ele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.