duminică, 10 decembrie 2017

Un mix bun, cu de toate.

Eu sunt și urât și naiv, deseori chiar prostuț, și sărăcuț, mai ales cu duhul. Iar dacă aveam suflet bun nu mai chinuiam oamenii cu textele mele.

N-am pretenții mai mari nici de la ea: n-am cerut și n-am vrut niciodată lângă mine o femeie frumoasă, deșteaptă, bogată. Nici măcar devreme acasă nu mă interesează. Dacă are km mulți la bord ar putea fi mai liniștită, mai răbdătoare, mai veselă și mai des zâmbitoare și astea sunt cu adevărat importante.
Cred că ideal este să cauți și să găsești, dacă-ți ajută Bunul Dumnezeu, un mix bun, o variantă echilibrată din toate punctele de vedere.

sâmbătă, 9 decembrie 2017

Piei, Satană!

Că una sau alta este urâțică sau doar ușor ”drăguțică”, nu-i vina ei. Așa a făcut-o mama ei, asta este, deși astăzi multe se pot corecta cu ceva bani și răbdare. Poate însă să se poarte frumos, să fie iubitoare, blândă, și astea compensează de cele mai multe ori minusurile din coajă.

vineri, 8 decembrie 2017

Macron, nevastă-sa și ”frumoasele” românce.

Revăd zilele acestea niște articole mai vechi ale unor feministe românce. Nu-mi ies din cap comentariile ignorante și râsetele și miștourile de tot căcatul ale maselor largi de proaste. Asta s-a întâmplat și atunci când Macron a fost ales și lunile trecute când a venit în vizită pe la noi. N-am scris atunci nimic, regret, dar o fac astăzi.

joi, 7 decembrie 2017

Sindromul Stockholm

Aud des femei care se laudă că la început nu l-au plăcut deloc pe partenerul lor actual. Dar după o vreme s-au ”lăsat cucerite” de șarmul și de nenumăratele lor calități pe care le-au observat ulterior.
Și dacă nu se ”lăsau” ce se întâmpla?
De ce a trebuit "să se lase" greu sau grele?

miercuri, 6 decembrie 2017

Iubirea trece fix prin stomac

Dorința femeii de a găti pentru tine este de bun augur în debutul unei relații intime, dar este şi cel mai bun și mai puternic indiciu inițial că ea te place, te vrea, te dorește.

marți, 5 decembrie 2017

luni, 4 decembrie 2017

”Mai binele” ca rău nevăzut.

În expresia, locuțiunea, vorba ”Iubitul meu!” este și liniște și groază. Mă liniștește ”Iubitul”, dar mă sperie că-s al tău.
Chiar sunt al tău?
Ești sigură?

duminică, 3 decembrie 2017

Femeia companion, nu femeia-cetate.

Majoritatea crede că femeia trebuie ”cucerită”. Să-i faci ”curte” asiduu, să depui efort, să le ”convingi”. Unele, după curte, spun că este ”drăguț” să le faci și casă, mașină, stipendii.
Tot spun: nu ”trebuie” nimic. Și mai spun că pentru orice plătești devine invariabil o marfă. Iar mărfurile se tranzacționează, băieților le place riscul și să schimbe surprize, lame, timbre, monede și impresii.
Nu știai astea?
Hhhmmm!

Cucerirea se aplică mai degrabă la cetăți. La asediezi și după multă vreme în care rezistă, de ce rezistă?!?, reușești să le ”cucerești”. Sunt unii care cad lați după un astfel de travaliu stupid, cel de ”cucerire”, și ”cetatea” se supără imediat ce dobitocul încearcă să se odihnească puțin după ce și-a dat duhul s-o convingă:

”Ai fost drăguț, galant, curtenitor și atent cu mine până m-ai cucerit, acum nu mă mai bagi în seamă, te culci pe-o ureche, ți s-a făcut somn acum, nu?”

sâmbătă, 2 decembrie 2017

Conștiința curată ar protesta.

Nu luăm apărarea unui coleg vizibil nedreptățit de șefi sau de alți colegi.
Ne este frică, ne protejăm jobul, ne apărăm ziua de mâine cu a ei problematică pâine aferentă de pus pe masă.
Dar conștiința cine ne-o apără?

vineri, 1 decembrie 2017

Paris, și eu te iubesc!

După ce l-am ridicat de pe jos, căzuse pe scări aproape în cap, dar a avut un reflex de fost smardoi și și-a ferit fața în ultima secundă, m-a strâns în brațe şi mi-a mulțumit clătinându-se. S-a lovit doar puțin la spate, la umăr, nu pățise nimic deosebit. Altul s-ar fi făcut muci, ar fi rămas locului acolo după căderea aia. Eu eram chiar în spatele lui, la nici doi-trei metri, am văzut moartea lui cu ochii mei.

Paris băuse iarăși prea mult și la șaizecișinouă de ani ficatul nu mai duce ca la douăzeci. L-am dus acasă, mai mult cu forța, voia să mai stea de şi la pomană, cam toți se uitau deja chiorâș la el și nu doream să aud sau să văd scene pe care le-am văzut de atâtea ori cu tata în aceeași ipostază.

marți, 28 noiembrie 2017

Curvari sau cuminți? Tăntălăi sau răi?

Eu cred că toți bărbații sunt pe undeva și cuminți și curvari, e cam tot aia, în diferite grade sau procente, la un moment sau altul, la cald sau la rece. Sau, altfel spus, toți sunt cuminți până la proba contrarie, care de cele mai multe ori nu întârzie să apară sau să fie descoperită de cine nu trebuie și scormonește în butoiul cu căcat având un deget de miere de salcâm la suprafață.

Cred că o femeie deșteaptă și stabilă va prefera oricând un curvar onest unui tăntălău ipocrit și ascuns. Curvarul, dacă într-adevăr așa este, trebuie verificat înainte de a fi blamat, se duce, lovește, se spală meticulos, uită vârtos și revine liniștit și iubitor, o perioadă, înapoi acasă. Curvarul autentic nu folosește niciodată sufletul, el doar își bagă pula. E un ”băiat rău”, negru, dar onest: știi pe ce te bazezi cu el și la ce să te aștepți.

Tăntălăii, cei așa-ziși cuminți, poate undeva la 70-80% dintre ”băieții buni”, mai ales ăia ”de casă”, se îndrăgostesc căsătoriți fiind și având și copii, mulți dintr ei. Tăntălăii strică o casă, de căcat - e adevărat!, precum și o falsă armonie și o pseudo-relație, dar pot strica uneori chiar două sau trei cămine fără să vrea, pentru că fericirea e contagioasă și dărâmă ziduri apropiate. Fac bine ceea ce fac, dar nici nu știu ce fac și ipocrizia îi decade din rangul merituos de chirurgi iscusiți de relații maladive.

luni, 27 noiembrie 2017

Ai grijă de sănătatea ta!

Să faci orice e necesar, absolut totul, doar să nu ajungi la doctori sau spital. Ce aglomerație, ce stare deprimantă, ce cozi inutile, ce umilințe, ce lipsă de bani, personal și resurse materiale vei vedea aici – toate te vor obosi și îmbolnăvi mai rău în scurt timp după ce ai ajuns pe la ei.

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care sună tradusă cam aşa:
"Banii, mulți-puțini, să fie cu noroc. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai."

duminică, 26 noiembrie 2017

Nu mă judeca așa aspru, mai bine cunoaște-mă!

Tu ai avut problemele mele de sănătate din copilărie și până azi? 
Tu ai cunoscut foamea și lipsurile când cei din jurul tău aveau suficient? 
Tu ai ai fost privată de persoanele dragi exact în momentele în care aveai mai mare nevoie de un tată, de un confesor, de un prieten drag?

sâmbătă, 25 noiembrie 2017

Omul ca un pantof

Unele femei, mai des acele mai gingașe, agitate și neatente, sunt ca pantofii sport utilizați de neprofesioniști, de amatori, de civili: uzate rău pe interior, la căpută și la ștaif, prea puțin folosite la exterior, adică pe talpă sau la bombeu, acolo unde se presupune că este contactul mai des și mai deteriorant la majoritatea sporturilor.

Asta se întâmplă din două motive:

vineri, 24 noiembrie 2017

Prețuiește emoția!

Prețuiește emoția ce-ți intră prin ochi, prin urechi sau direct la suflet, ca pe cel mai de preț lucru. Ca pe ceva valoros, mai puternic și mai sănătos decât oricare alt drog sau stimulent ce-ți poate intra pe gură, pe nas sau prin fund.

marți, 21 noiembrie 2017

Nu-s proști, sunt... 95%!

Proști și deștepți, cine să-i deosebească? Pentru că de multe ori granița este foarte fină, fluidă deseori, mereu în mișcare browniană, necontrolată de nimeni și de nimic.

Ce dezbatere fabuloasă ar fi să analizeze cineva ratarea, succesul, faima, reușita în viață. Dar pe ce criterii s-o facă? Cu ce limite? Care să fie linia de start? Unde să punem capătul și sosirea și ce formă sau culoare să aibă laurii de așezat pe frunte? 

Dar, așa cum bine știm, nu avem niciodată timp de finețuri și oricum nu este nimeni interesat de reglajele delicate în aceste vremuri agitate și tulburi. Statul pe gânduri este una dintre cele mai dificile și incomode poziții. De chestiuni importante pentru noi, care ne-ar deschide ochii și ne-ar ușura viața pe termen lung, n-avem niciodată timp, chef și răbdare.

Pot fi de acord că nu există oameni proști sau, cel puțin, că nu-i bine și nici frumos să-i categorisim sau să-i numim așa pe cei care vădesc aspectele și caracteristicile prostiei. Evident că școala, familia, anturajul, educația, studiul individual și altele asemenea, toate au un rol important în dezvoltarea unui individ și înscrierea pe o traiectorie norocoasă, proastă sau comună. Dar și astea, cele mai multe, tot cu mânuța ta le poți face. Bineînțeles, cu binecuvântarea Bunului Dumnezeu.

În schimb eu aș putea spune, abia acum spre bătrânețe, că mai degrabă îi putem clasifica pe cei de mai sus astfel (menționez, recunosc!, că și eu m-am încadrat, mp!, în fiecare din cele cinci categorii de mai jos):