vineri, 14 aprilie 2017

Nerușinați și nescuipați

Pe vremuri rușinea era legea primordială ce ferea comunitățile închegate de asaltul fărădelegilor și a nelegiuiților. ”Să-ți fie rușine!” era odinioară mustrarea și ocara supremă, la care cel ce o primea intra în pământ de ochii apropiaților ce-l dojeneau. Astăzi nu mai există nici un pic de rușine.
Furtul, corupția, nepotismul, parvenitismul, incultura, impostura, incompetența sunt piese integrante, definitorii și omniprezente în România de sus până jos, de la vlădică la opincă, de la politicienii ce au devenit efigia josniciei neamului nostru până la cel mai mic funcționar și amploaiat, chiar și la privat sau în corporații.

miercuri, 5 aprilie 2017

Utilizator sau stăpân?

Cum îți dai seama, când vezi un tip conducând o limuzină superbă, dacă este doar șoferul ori este chiar proprietarul mașinii?
Cum recunoști într-o firmă care este angajatul și care este acționarul principal/patronul firmei?
Cum îți faci distincția între soțul unei doamne și iubitul ei?

E relativ simplu:

sâmbătă, 1 aprilie 2017

Nu există nimic inexpugnabil

Atunci când crezi că ești de neînvins, atunci când te iluzionezi că nimic n-are cum să-ți scape din mână sau de sub dominația-ți atotputernică, fix în momentul în care te amăgești că ești regele junglei și nimeni nu te poate detrona, dar chiar atunci - fix atunci!, recitește asta:

sâmbătă, 25 martie 2017

Am mai primit o șansă, viața e frumoasă!

Ieri seara scriam zâmbind inspirat de-o muză imaginară:
”Mai bine futăcioasă decât frumoasă, mai degrabă liniștită decât deșteaptă, mai repede gospodină decât bogată, așa să-ți ajute Bunul Dumnezeu!, că oricum devreme acasă nu-i nici una.
#noidoi21

Credeam că-i doar o toană de-ale mele, dar, de fapt, era o premoniție plecată din spirit, către pix, eu n-am nici o contribuție aici - recunosc!, era o avertizare pentru a doua zi, dar eu n-am băgat-o în seamă pentru că mă gândeam, unde altundeva?!?, la sex.

Azi dimineață, simțind lăuntric ce avea să se întâmple, scriam pe feisbuc cu gândul la o zână reală:

vineri, 24 martie 2017

Unde-i dodoașca fabuloasă de altă dată?

Puține lucruri mai sunt trainice și de calitate așa cum erau cu câteva decenii în urmă. Obiectele, hainele, lucrurile, încălțările, casele, mașinile și mașinăriile sunt la prețuri din ce în ce mai mici, devin tot mai accesibile publicului larg, dar și fiabilitatea și durabilitatea lor a scăzut dramatic tinzând spre minim. Toate au devenit aproape de unică folosință, dar lumea-i fericită așa.

Din păcate și oamenii se comportă astfel, devenind ieftini, accesibili, interșanjabili, mulți se oferă ca un lux accesibil oricui. Nu știu dacă-i bine așa, dar la dodoașcă astea sigur nu ajută și nici nu alină nimic și nimănui.
Dimpotrivă.

duminică, 19 martie 2017

Mătușa femeie-model, cioburi iluzorii

Miniona mătușă reprezenta pentru el, acum vreo douăzeci de ani, idealul de soție: nu neapărat frumoasă, nici foarte școlită sau cultă, dar mereu caldă, zâmbitoare, binevoitoare, răbdătoare, înțelegătoare, bună, blândă. 
Cu ea a asociat mereu fericirea pe atunci: masa întinsă, mâncarea bună și caldă mereu, casa curată și în ordine, susținere necondiționată, la fel și iubirea, dar și două brațe mici ce te îmbrățișează la venire și la plecare în fiecare zi. 
Era un fel de rai și o matrice, precum furcile caudine, prin care au fost silite să treacă, fără să știe niciodată de ce și din cauza cui, toate femeile pe care le dorea pe termen lung lângă el. 
Ceea ce căuta puștiul era, de fapt, sufletul ei aparent cald, blând și bun.
Aparent!

vineri, 17 martie 2017

Doamne-Doamne are grijă de noi!

Un țigan și o sârboiacă se iubeau. El nu era chiar țigan, dar ea era ceva croato-bulgăresc, catolică. Oricum se iubeau ca dracii, adică undeva în rai. Ambii au lăsat libertățile și relațiile lor de familie și prietenii deoparte pentru a fi împreună o perioadă. Aproape un deceniu au fost cei mai fericiți copii la treizeci de ani.

sâmbătă, 11 martie 2017

Cască ochii, deschide-ți sufletul! Nu judeca!

Să deschizi ochii poate fi unul dintre cele mai dureroase procese. Dar când vei vedea pentru prima oară lumina Soarelui la 30+ sau 40-, s-ar putea să fie una dintre cele mai fericite zile din viața ta și prima din noua șansă la o experiență colosală.

Să privim liniștiți:

duminică, 5 martie 2017

Veverițe cojitoare și simțăminte diverse de la țară

Despre veverițe-pițipoance și asimilatele:

Pot tolera că s-au aciuat prin parohia mea (azi mă bărbieresc), mă mai uit și eu la ele jucându-se și alergându-se prin copaci.
Pot înțelege că fură mâncare și fug, dar nu stau la mângâiat neam, le mai pozez la răstimpuri și suntem cumva chit.
Accept că beau apă din vasul meu pe care-l spăl constant și-l reumplu să aibă mereu proaspătă, dar n-am auzit niciodată un mulțumesc de la ele, sau măcar să mă invite și ele la o cafea-ceva.

Dar să dai cojile pe jos, pe covorul pe care-l mătur, întrețin și tund cu multă trudă, asta mi se pare sfidare sau neobrăzare, acum mi-e clar că-s necivilizate.

Nu știu ce să mă mai fac cu ele, pe bune.
Anunț:

vineri, 3 martie 2017

Noi, recunoaște!

Gura ta, iubita mea, va fi și ea a noastră, săruturi roz natur voi privilegia,
Nu fugi, nu te crispa, n-ai cum să scapi, vom stăpâni pământ și plajă,
Ochii tăi mi-au spus că împreună ca niște flori în glastră sau chiar în ghiveci vom fi,
Ai simțit și tu asta mult înainte ca noi să ne ținem măcar o dată de mână.
Recunoaște, suntem doi, nu tăgădui!

sâmbătă, 4 februarie 2017

Ce va fi mâine? Va mai veni 2018?

Mi s-a făcut frig, frig de tot, am avut un deja-vu acum câteva minute, vorbind cu doi buni prieteni extrem de citiți și aparent deschiși la minte. Scriu acum doar degetele mele reci, nu scriu eu.

Am presimțiri nasoale, eu așa simt, dictatura este mai aproape de noi decât ne putem închipui. Scriu, ca un avertisment, poate printre ultimele, este posibil ca în curând să nu mai putem nici scrie, situația turcească începe să prindă contur și la noi.
Hoții psdalde și compania au în mână executivul, mass-media și legislativul. Adică trei din primele patru puteri din stat. Le lipsește doar puterea judecătorească, dar o vor sugruma și subjuga de săptămâna viitoare încolo.

Voi fi scurt, pentru că văd că situația reîncepe să semene cu cea de la Colectiv și altele asemenea din trecutul mâlos, cu diferența că acum avem o fractură imensă în societate între votanții hoților și noi, ceilalți:

vineri, 3 februarie 2017

2017 - primul an al libertății și democrației autentice?

Hoții și incompetenții au condus România dintotdeauna. Cu mici pauze de dictatură sau schimbare de regim. După *90 noi am sperat că avuția nu va mai sta doar în mâna unei clici, ci va ajunge la fiecare om onest care muncește și produce cinstit bunăstare lui și familiei lui.
Dar n-a fost să fie, o altă gașcă de hoți a preluat puterea după 91 și a instaurat o dictatură nevăzută a incompetenților, corupților și hoților de toate felurile. Lumea cealaltă muncea zi-lumină și plătea impozite și taxe ca să aibă primii ce fura.

Pe data de 30 ianuarie, noaptea, spre 31, am avut următorul vis:

miercuri, 1 februarie 2017

Diferențe

Poate că te întrebi și tu uneori de ce este așa mare distanța între noi, sau care sunt diferențele ce ne separă sau, pur și simplu și mai direct spus, de ce nu putem fi niciodată și fericiți și zâmbitori și liniștiți împreună pe termen lung. ;-)
N-am știut niciodată să răspund concis la astfel de întrebări. M-am codit mereu, am dat din colț în colț ocolind răspunsul frontal și despărțitor. Dar acum, mai spre bătrânețe, în era explozivă a feisbucului, pot spune că diferența principală dintre noi este zugrăvită excelent tocmai de această rețea de socializare și de felul cum ne raportăm la ea și cum o folosim fiecare, plus beneficiile și imaginea pe care le avem în, și în urma aportului pe, site. Aici e ruptura iremediabilă, dar în favoarea ta, femeie frumoasă. :-) Este o chestiune de timp, de viteză – mai exact, și cum știm că ”time is money”... femeia este în câștig și aici.

De ce spun asta?
Care sunt argumentele mele?
De ce zic că femeia este mereu avantajată din start de la natură privind supraviețuirea? :-)
Constat că fiecare are fix ceea ce merită sau ce-i trebuie, fie că vrea, fie că nici măcar nu știe asta:


duminică, 1 ianuarie 2017

Singur

Sunt singur. Da, exact!, ai citit bine, singur.

Sunt singur-cuc, oarecum. Poate că te miră rândurile astea, dar asta-i cumva situația și știi că nu m-am ascuns niciodată de adevăr sau realitate. Spun lucrurilor pe nume mereu, dau cu sare pe rană, poate că se vindecă mai repede. 
Așa cum am scris și zilele trecute, aici, este o bună oportunitate să fii solitar o perioadă, te ajută să reflectezi mai mult, să te recentrezi, poate chiar să te regăsești tu pe tine. Asta ar fi o mare realizare și o comoară. Da, o adevărată comoară vei găsi în interiorul tău! Iar chestiunile astea sunt decisive, în accepțiunea mea, azi, dacă vrei să regăsești liniștea, zâmbetul, pacea interioară.

Să revenim.

Sunt singur și, poate, un biet cerșetor de atenție. Dacă asta crezi și tu, și chiar s-ar putea să ai dreptate - vom vedea curând, nu neg, dar tu, te rog, tu oprește-te acum și aici din citit și mergi în pace, să fii sănătoasă, articolul ăsta nu-i pentru tine. Dreptatea e pentru tine, lasă-mi mie liniștea și du-te în treabă!

Sunt singur-singurel de foarte mulți ani. Ultima dată când am fost într-o relație completă și frumoasă se întâmpla acum vreo cinci-șase ani. Era 2010-2011 și tot cam pe atunci s-a terminat și o altă relație amoroasă lungă, frumoasă și complexă. Relații mișto au mai fost, nu pot nega, dar și liniște și zâmbete în pace n-au fost prea multe în același timp.

Sunt singur. Singur mă simt mai ales când ies cu alții sau cu altele, în grup simt că sunt deseori în plus sau că nu acolo mi-e locul, că nu acolo mi-e treaba și nici liniștea, dimpotrivă. Nu mă simt deloc singur când rămân doar eu cu mine, sau cu o persoană apropiată de sufletul meu, în solitudine mă simt foarte bine și probabil ăsta este unul dintre motivele pentru care să simt singur când sunt împreună cu ceilalți. Lângă alții obosesc după doar zece minute, cu mine pot sta ore de-a rândul și nu mă satur, nu mă plictisesc, nu obosesc, doar foame mi se mai face câteodată și rar somn.

Sunt singur pentru că doamnele de azi văd o curvă în fiecare cealaltă femeie și mă și ceartă pe mine că eu văd o femeie în fiecare ”curvă” și uneori observ și doamna din multe dame de companie. Deh, coarda bătrână din mine își recunoaște tiza, probabil. Dar asta nu mă scoate din singurătate, dimpotrivă.

duminică, 25 decembrie 2016

Solitudinea de Sărbători e OK!

Cunosc multe persoane singure de sărbători. Câteva sunt ființe superbe, altele sunt încă în lucru. Eu sunt una dintre ele, și sunt bucuros și mândru că pot face și spune asta, voi scrie curând detaliat mai multe.