sâmbătă, 28 mai 2016

Prietenia, timpul, nucul

Spuneai tu la un moment dat că eu te-am ajutat mult în trecut. Cu ce anume crezi tu că te-am ajutat?

- Cu multe Gelutu. Si aici lasam la o parte chestie materiale. Am gasit mereu in tine un sprijin chiar daca pe alocuri a fost ascuns sub o forma aspra. Esti mai intelept decat ar trebui sa fi si cumpatarea si calmul tau au insemnat mult pentru mine de a lungul prieteniei noastre. Un prieten adevarat e cel care iti spune ce trebuie sa iti spuna nu ce vrei tu sa auzi. Asta ai facut tu pentru mine de foarte multe ori. Chiar daca nu mi a placut la acel moment a trebuit sa imi recunosc mie mai apoi ca tot ce ai spus si tot ce mai sfatuit a fost spre binele meu. Nu simt si nu am simtit nici odata urma de perfidie sau interes in tine. Si asta ma ajutat enorm. E mare lucru sa ai parte de cineva ca tine.   
Ca sa rezum : ajutorul tau major a fost de ordin psihic si te pretuiesc mai mult decat o sa o las sa se vada vreodata. Sa nu ma intelegi gresit, in restul timpului esti nebun de legat si greu de suportat dar eu consider ca e un pret mic de platit in comparatie cu prietenul pe care l gasesc cand am nevoie. Si nu te panica, faptul ca nu am petrecut f mult timp impreuna nu inseamna ca prietenia noastra nu evolueaza. O prietenie de o viata se dezvolta in timp. La fel ca orice nuc cu tulpina de 1.5 m diametru pe care nu-l doboara nimic ( decat omul cu drujba :D )





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.