Speranța este drogul gratuit și zilnic al celui mai slab, nesigur și agitat, în timp ce încrederea în forțele proprii și informațiile bine prelucrate și corect asimilate sunt motoarele reușitei celui mai puternic, calm și atent. Liniștea și concentrarea, la utilizarea unei aceleași resurse, șanse și date tehnice, fac diferența între un eșec previzibil și un succes răsunător.
”Va fi bine!” - este un îndemn-încurajare care mă mișcă și pe care-l folosesc des la rândul meu. Doar că cel mai slab aude mai întâi și mai clar doar ”Va fi...”-ul și se încălzește visând la iluzia viitorului incert, iar cel mai tare aude mai degrabă ”...bine!” și purcede imediat la acțiune făptuind prezentul ca bază solidă a viitorului cert pozitiv.
Sigur ai văzut măcar o dată mașinuțele cu bandouri laterale groase de cauciuc ce se lovesc prin parcurile de distracții sau karturile de pe circuitele de agrement care au dublă comandă cu doar o singură parte funcțională. Mașinuța are două volane, două seturi de pedale, frână și accelerație, dar doar cele din stânga sunt reale, active, conectate. Cele din dreapta sunt pentru copiii ce însoțesc maturul la joacă, la curse, volanul se învârte în gol nemodificând traiectoria mașinuței, pedalele sunt prinse de caroserie doar cu arcul retractil, dar doar atât.
Dar, Doamne, câtă bucurie și câtă încredere au cei mici când trag cu patos de volanul lor, ce se învârte în gol, degeaba, crezând cu tărie că ei sunt cei care manevrează mașina.
Oare câți dintre noi nu suntem fix în situația hazlie a copilului ce apasă cu nesaț pedalele inerte crezând cu tot suflețelul lui că el conduce cu responsabilitate și evită toate pericolele și accidentele potențiale?!?
Și câți sunt cei care stau pe margine și râd cu lacrimi în ochii deschiși de experiențele trecutului privind zbaterea și credulitatea inutile și neproductive?
Va fi bine!
”Va fi bine!” - este un îndemn-încurajare care mă mișcă și pe care-l folosesc des la rândul meu. Doar că cel mai slab aude mai întâi și mai clar doar ”Va fi...”-ul și se încălzește visând la iluzia viitorului incert, iar cel mai tare aude mai degrabă ”...bine!” și purcede imediat la acțiune făptuind prezentul ca bază solidă a viitorului cert pozitiv.
Sigur ai văzut măcar o dată mașinuțele cu bandouri laterale groase de cauciuc ce se lovesc prin parcurile de distracții sau karturile de pe circuitele de agrement care au dublă comandă cu doar o singură parte funcțională. Mașinuța are două volane, două seturi de pedale, frână și accelerație, dar doar cele din stânga sunt reale, active, conectate. Cele din dreapta sunt pentru copiii ce însoțesc maturul la joacă, la curse, volanul se învârte în gol nemodificând traiectoria mașinuței, pedalele sunt prinse de caroserie doar cu arcul retractil, dar doar atât.
Dar, Doamne, câtă bucurie și câtă încredere au cei mici când trag cu patos de volanul lor, ce se învârte în gol, degeaba, crezând cu tărie că ei sunt cei care manevrează mașina.
Oare câți dintre noi nu suntem fix în situația hazlie a copilului ce apasă cu nesaț pedalele inerte crezând cu tot suflețelul lui că el conduce cu responsabilitate și evită toate pericolele și accidentele potențiale?!?
Și câți sunt cei care stau pe margine și râd cu lacrimi în ochii deschiși de experiențele trecutului privind zbaterea și credulitatea inutile și neproductive?
Va fi bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.