luni, 7 septembrie 2015

Ionică, inimă de aur

Îl plac pe Ionică nu doar pentru că este un bărbat bine. Chiar dacă este atrăgător, sportiv, charismatic.
Îl plac nu numai pentru că are o inteligență afectivă vastă şi o experiență de viață colosală la frageda-i vârstă. Chiar dacă are idei sclipitoare, coagulează, antrenează şi motivează uşor şi fin grupuri mari sau colectivități.

Îl plac nu atât pentru starea lui mereu pozitivă, energică şi zâmbitoare, chiar dacă este o reală forță psihică și fizică.

Nu. Nu astea sunt motivele pentru care îl plac teribil de mult.



Ceea ce mă atrage la el este sufletul lui bun. Dorința lui permanentă de a face fapte bune şi de a ajuta, de a favoriza creșterea și dezvoltarea cuiva. De a fi de folos şi de a aduce zâmbete celor din jur. Altruismul, discreția și generozitatea lui sunt copleșitoare.

Juan, fratele meu spaniol, te iubesc!
Chiar te iubesc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.