Însărcinată! De către cine? partea întâi

Demult, tare demult, în grupul nostru de  prieteni, doar ”masculii”, eram vreo opr-nouă, poate chiar zece băieți. Mergeam împreună în excursii, în vacanțe (și cu fetele - bineînțeles, unele deja neveste), vedeam meciurile de fotbal mai importante toți grămadă, jucam diverse jocuri de societate și, în general, pierdeam, consumam sau petreceam mult timp împreună. Dar doar trei eram mai apropiați și ne vedeam sau auzeam aproape zilnic. Eu, Omul de Gheață Topită și ”Pretenarul” Non-combat. Fuseră și se duseră ... 

Toate bune și frumoase, excelente chiar aș spune, vreo cincisprezece-şaisprezece ani, până când o p!zd@ ne-a pus capac. Bine-bine, nu doar una. Una ne-a deschis capetele seci. Au fost vreo trei care ne-au convins. 

Unul dintre amicii din grupul mare de zece inși, un blond minion, cârlionțat, acum ros ușor de calviție, cu ochii de un albastru clar, supranumit Pelicanul, își găsește nesperat pereche și ne anunță intempestiv că el se însoară. Cum oricum era anul negru în care cădeau toți ca spicele pe altarul căs(z)niciei și pe el nu-l vedeam niciunul priponit de gard - ne-am bucurat și l-am felicitat. În stilul nostru. Nu ne-a mirat prea mult decizia lui cât ne-a mirat cine sunt nașii. Mai exact Nașa care avea un fel special de a fi și de a se comporta. 
Horny forever undercover. Poți să pui tu virgula unde vrei. Poți să pui chiar două sau nu pune nici una dacă așa ești mai fericit(ă). Cred că știi modelul. Nu-i rar, mai are balta pește, dar despre asta - altă dată. În sensul că Nașa avea un un fel special de a fi și de a se comporta, extrem de sexy și atrăgător. Făcea tot posibilul să te ațâțe, cumva involuntar, dar nu era ostentativă. Chiar părea extrem de discretă, într-un fel. Vei vedea curând de ce. Aparent totul se întâmpla fără ca ea să-și propună asta. Nașa ochea victima, nevinovatul care o dorea și care făcea greșeala impardonabilă să deconspire interesul lui față de ea chiar dacă fin și minim. Apoi țesea o pânză deasă de păianjen din care era aproape imposibil să mai scapi. Im-po-si-bil! Menționez că Nașa avea și toate calitățile fizice care să te facă să salivezi instantaneu, indiferent cât de experimentat sau trecut prin ”viață” erai. Iar vorbele ei îți împleteau capul și puținele idei din el precum patiserii aluatul de merdenele.

Să dăm puțin filmul cu cinci-şase ani în urmă, la un Revelion petrecut în România, pe Valea Prahovei, unde eu, nefericitul, pun o secundă privirea lacomă pe ea. Pe Nașa. Recunosc asta și-mi fac mea culpa chiar acum. Acum!
Chiar în momentul în care mi-a prins ochii hulpavi cântărind-o deja mi-am dat seama, și ea la fel, că nu mai am nici o șansă să scap. Soarta mea era pecetluită din acea primă întâlnire vizuală.
Nu știu ce dreaq am pățit eu, credeam că sunt un schmecker în domeniul ăsta, dar Draca (Nașa) m-a prins în mreje. Simțind că sunt deja anesteziat, pierdut în lumea viselor cu ochii deschiși, ea a continuat cu tot felul de mișcări, apropouri, atingeri ”întâmplătoare” cu sânii pe cotul sau tricepsul meu și altele asemenea prin vila unde eram cazați cu toții vreo douăzeci de inși - fiecare cu perechea lui.

M-am tot întrebat: de ce face Nașa asta? Știam că n-au copii și că își doresc de mult și că au încercat toate variantele posibile. Dar Nașul n-a reușit s-o însămânțeze. Sau nașa n-a rămas niciodată însărcinată. Au fost momente, în săptămâna aceea de la munte, când m-am gândit altruist și galant că voi ajuta doi oameni într-o problemă delicată: să aduc un suflet nou pe planetă... 

Bineînțeles că ea era tot timpul cât se poate de discretă. Absolut NIMENI (am verificat asta ulterior, în anii următori) n-a observat sau bănuit ceva. Nimeni. Și nimic n-a răsuflat. Nașa era un killer profesionist, nu lăsa nici o urmă la locul faptei. Nici prietenii mei cei mai buni, Omul de Gheață Topită și ”Pretenarul” Non-combat, n-au observat absolut nimic. Ei care îmi cunoșteau fiecare tresărire de pleoapă sau grimasă minusculă de la poker-ul de pe vremuri.

Citeşte liniştit(ă) continuarea aici...