Zilele trecute am fost la o expoziție a unui pictor român debutant. Era primul ei contact cu publicul și extrem de emoționată. Pentru mine a fost și mai emoționant, deși eram doar spectator, pentru că am înțeles că nu-i ușor să te expui scrutinului public. Mai ales în România. În urma acestei seri am scris această scurtă poveste cu gânduri prietenești:
Din fericire există oricând posibilitatea distanțării în spațiu, sau în timp, dar și în imaginație, pentru a putea înțelege mai bine, pentru a putea procesa mai pe îndelete o informație, un obiect, o stare, o situație.
Proximitatea exagerată față de un obiect, este bine-cunoscută posibilitatea ca un tablou - de exemplu - să fie altfel perceput, valorizat și interpretat de la 200 sau 250 cm distanță, fața de 100 sau 150 cm standard, de ființa iubită sau de țara natală este periculoasă căci ne poate priva de cvasi-necesara luciditate. Astfel, distanțarea ușoară și conștientă, atenție ! - conștientă! - de imediat și de urgent, ne poate ajuta să vedem mai bine un om, o situație, o problemă, o oportunitate, un necaz.
Poate chiar să fim mai relaxați atunci. Iar când suntem mai relaxați, datorită unei ușoare îndepărtări de fierbințeala apropierii imediate, cu siguranță că vom putea fi în măsură să luăm decizii probabil raționale, fără idiosincrazii, poate chiar mai bune pentru noi și cei dragi nouă.
Din fericire există oricând posibilitatea distanțării în spațiu, sau în timp, dar și în imaginație, pentru a putea înțelege mai bine, pentru a putea procesa mai pe îndelete o informație, un obiect, o stare, o situație.
Proximitatea exagerată față de un obiect, este bine-cunoscută posibilitatea ca un tablou - de exemplu - să fie altfel perceput, valorizat și interpretat de la 200 sau 250 cm distanță, fața de 100 sau 150 cm standard, de ființa iubită sau de țara natală este periculoasă căci ne poate priva de cvasi-necesara luciditate. Astfel, distanțarea ușoară și conștientă, atenție ! - conștientă! - de imediat și de urgent, ne poate ajuta să vedem mai bine un om, o situație, o problemă, o oportunitate, un necaz.
Poate chiar să fim mai relaxați atunci. Iar când suntem mai relaxați, datorită unei ușoare îndepărtări de fierbințeala apropierii imediate, cu siguranță că vom putea fi în măsură să luăm decizii probabil raționale, fără idiosincrazii, poate chiar mai bune pentru noi și cei dragi nouă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.