vineri, 27 iunie 2014

Absintul și femeia sunt bune. Dar în doze mici, să nu te orbească...

De foarte mulți ani spun și îndrum pe toți cei apropiați și interesați, în același timp, de un stil de viață curat, să mănânce legume și fructe cât mai multe și să bea apă - atât cât este nevoie. Cred că este benefic sănătății. 
Eu însumi încerc să urmez acest sfat, pentru că îl consider bun. În plus fac și sport, cât pot de des și de mult. Am fost sportiv de perfomanța mulți ani în copilărie și adolescență, știu bine ce-i ăla un efort, știu ce-i aia alimentație corectă, recuperare și odihna după. Din proprie experiență, dar și din cărți, documentat, aplicat ulterior. 
Am câștigat și bani frumoși din sport, în afară de sănătate. Bani și sănătate care mi-au constituit punctul de plecare a ceea ce sunt și posed (fără să mă laud) astăzi. Chiar dacă acum trupul meu nu mai are pătrățelele de odinioară iar nervii nu mai reacționează instantaneu ca pe vremuri, în interior sunt (aproape) neschimbat. Puternic și călit.
Dar chiar și dacă nu mai arăt ca un manechin, asta nu înseamnă că nu știu ce-i aia nutriție, sport și că nu sunt îndreptățit să dau sfaturi în domeniul ăsta chiar și unor domni/doamne care sunt ca niște bețe uscate, dar nu știu să calce într-un pantof cu puțin toc. 

Despre cei care sunt mai grași ca mine - nici nu mai pomenesc, ei știu mai bine de ce. 


Dacă mergi la sală, de ex: la Marriot unde merg toți meltenii/țăranii

care-și lasă prosoapele pe aparate cu orele în timp ce vorbesc la telefon doar banalități și prostii..., nu înseamnă că ești sportiv. Și nici că știi ce-i aia sport sau educație fizică. Exclus. 
Faptul că tragi 1-2 ore pe zi de fiare, de 2-3 ori pe săptămână, maxim 3-4 luni pe an, doar în extra-sezon, pregătindu-te etern pentru vara viitoare, nu te va transforma NICIODATĂ într-un sportiv. Niciodată! NI-CIO-DA-TĂ!! 

Îți poți îmbunătăți marginal sănătatea, deși și aici e o discuție largă. Îți poți sculpta binișor exteriorul, dar e puțin probabil să cunoști cu adevărat efortul și rezistența fizică și, mai ales, psihică unui sportiv ((semi)-profesionist) și să fii unul (pe interior). 

Iar despre menținerea pe termen lung a beneficiilor aferente cred că nu mai este cazul să discutăm. Pentru că aici se vede pierderea de vreme la sală și mâncatul complet greșit chiar dacă în cantități mici.

La fel ca și în sport stau lucrurile și în alte domenii sau planuri. Adică profesional, cultural, financiar, imobiliar, relațional, spiritual, s.a.m.d.


Sunt lângă noi orbi care, în varianta în care nu sunt frustrați patologic sau încremeniți în proiect, consideră că trebuie să dovedești mereu evidența sau ceea ce s-a stabilit deja de ani de zile și este arhi-cunoscut pentru toată lumea de bună credință.

PS:


O să ziceți: "Bine-bine, dar ce legătură are titlul cu conținutul poveștii ?". Păi are. 

Că de la primul în exces s-a plecat seara și tot de la exces, la a doua, ne-am stricat spre dimineață ... 
Pentru că unii nu țin nici la băutură, sportivii lui ”peșteprăjit”, și nici la un ... fleac.

Ca să închid polemica iscată, dând dreptate "împăciutoriștilor": 


"Nimic nu-i mai greu decât să-i convingi pe oameni că sunt neștiutori." Maugham

;-)




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.